Categorii

luni, 24 aprilie 2017

Mi-e dor de Tine, Doamne... - Cătălina Dănilă

Am pus punct și am luat-o de la capăt. Mai contează cum? Cred că nu. Contează unde sunt și ce fac acum.
Este vorba despre Bogdan, un tânăr înstărit care, în urma unui accident cu mașina, uită tot trecutul lui și devine un alt om, cu siguranța sub înrâurirea ocrotitorului spitalului, Sfântul Nectarie. Mulțumită grijii medicului Paul în privința sănătății nu numai a trupului, dar și a sufletului, tânărul se însănătoșește și merge la un călugăr, la duhovnicul lui Paul, „doar în vizită”, întrucât nu era nici pregătit, dar, ca muuulți tineri (și nu numai) din zilele noastre, nu credea în Taina Spovedaniei. Însă, mișcat de harul monahului Serafim, și-a deschis inima în fața acestuia, spălându-și, astfel, păcatele făcute o viață întreagă... Și, ușor-ușor, își schimbă viața, scăpând de haina omului vechi. 

Cât despre timpul meu liber... scriu și încerc să ajung la El. (Paul)

Am citit-o în ianuarie sau în primele zile ale lui februarie, mi-a plăcut mult. Cartea are același caracter cu al celor scrise de Maria Pastourmadzis, dar Cătălina Dănilă scrie mult mai realist, mult mai bine.. nu exagerează, nu „se joacă” atât de mult cu descrierile stărilor, cu înfloriturile și comentariile la secvențe biblice, nu se joacă nici cu apelative specifice Sfinților / Îngerilor. Dă multe citate (și bune!) de la Sfinți Părinți, dar și din Sfânta Scriptură (femeie citită :) , mi-ar plăcea să fac cunoștință cu ea cândva...mai știi?). Pe lângă toate astea, este de apreciat că povestirea are un ton specific zilelor noastre („foarte tare”, „chestii”, „tolomac”).  Curios este și stilul de a nara...cartea nu este împărțită în capitole, iar naratorul subiectiv oscilează: când vorbește Bogdan, când Paul. De câteva ori este și un narator obiectiv.. Aspectul acesta este cât se poate de derutant, dar, dacă nu ești pus în situația de a te întreba dacă mai gândești sau măcar să citești (cum am fost eu) pe la început - până te prinzi cum stau lucrurile, nu există îndoieli este o modalitate chiar ingenioasă de a relata povestirea.

O recomand tuturor adolescenților, dar și celor înaintați în vârstă. O lectură care vorbește despre începutul unei vieți duhovnicești: Taina Sfintei Spovedanii, care este extrem de importantă în viața de creștin. Bogdan, neavând tangențe cu Biserica, îi pune întrebări lui Paul, lămurindu-și neclaritățile. Astfel, prin neștiința lui Bogdan, pot fi ajutate mai multe suflete. Este ușor de citit, nici nu are mai mult de 214 pagini (le-am citit într-o seară și o dimineață). Aș fi vrut să scot din ea fragmentele care mi-au plăcut în mod deosebit, dar ar fi însemnat să transcriu jumătate din carte. Totuși, am să trec aici câteva citate cu caracter general :)

  • Dumnezeu vrea să îți dăruiască mai multe bunătăți decât ceri tu.
  • Și se pare că atunci când suntem sinceri, descoperim cu destulă ușurință o cale spre o adevărată fericire.
  • Cultura îl schimbă pe om atât de mult!
  • Împotriva plăcerii și a voinței noastre, adesea suntem obligați să facem lucruri care nu ne plac, sau să trecem prin întâmplări care ne provoacă răni adânci. Chiar dacă înțelegem, chiar dacă nu înțelegem, suntem tentați să spunem „da” în continuare. Înaintăm în ceea ce numim „viață” și, dacă suntem suficient de inteligenți, uităm răul și ținem binele pe cel mai înalt tron omenescului din noi: sufletul. Înnobilează-ți sufletul.
  • Spunea părintele Savatie Baștovoi că îi iubim pe ceilalți în măsura în care ne regăsim în ei. De aceea, unii sunt frumoși în ochii noștri, alții nu. De aceea noi iubim o anumită persoană, iar celălalt o poate urî. Lucrurile acestea sunt legate în mare măsură și de gradul nostru de sensibilitate sufletească. Sunt persoane capabile să îi asculte și să îi înțeleagă pe unii foarte mult, pentru că au o sensibilitate aparte.
  • Sfântul Ioan Gură de Aur spune că blândețea înseamnă că sufletul poate rămâne nemișcat, atât la nedreptăți, cât și în fața laudelor. Tu acum suferi, dar suferi tot din pricina faptului că nu știi că de fapt nu trebuie să suferi. Tu ai o fire puternică și cu rugăciune poți trece foarte ușor peste chestiuni mai grele decât acestea.
Spor la citit! Sper că ați fost bucuroși de Înviere! ^^ 

Măcar acum în final... vă spun și eu: Hristos a înviat!

sâmbătă, 15 aprilie 2017

Talcuire la Evanghelia cea de la Ioan - Sf. Teofilact


25. Iar Simon-Petru stătea şi se încălzea. Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu sunt.
26. Una din slugile arhiereului, care era rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: Nu te-am văzut eu pe tine, în grădină, cu El?
27. Şi iarăşi s-a lepădat Petru şi îndată a cântat cocoşul. 

(Ioan, 18)

„Iar Petru, cel ce foarte cu fierințeală iubea, de atâta întunecare la minte era ținut, cat si ducand ei pe Invatatorul , el nici nu se misca, ci inca se incalzeste. Deci iarasi intrebat fiind, se leapada. Si nu nuai a doua oara, ci si a treia oara. 

Dar pentru ce evanghelistii toti impreuna pentru Petru au scris? Nu pe cel impreuna cu ei ucenic graindu-l de rau, ci pe noi invatandu-ne, cata rautate este a nu lasa toate la Dumnezeu, ci in noi insine a ne nadajdui.

Si se cuvinte a ne minuna de iubirea de oameni a Stapanului, ca si legat fiind, si ducandu-se de ei, nu S-a lasat a purta de grija de ucenic, ci intorcandu-se, a cautat spre Petru, precum alt evanghelist zice (Luca 22, 61), si prin cautatura i-a imputat lui slavirea, si spre pocainta si lacrimi l-a desteptat.

Dar ceea ce atunci Petru a patimit, si acum este cu putinta a vedea pe multi din noi patimind, ca se leaga cuvantul lui Dumnezeu cel din noi, si oarecum se face rob, sau de necaz, sau de dezmierdare robindu-se; ca despre amandoua partile ne legam, si ne ducem : sau de dezmierdarile lumii, sau de necazuri, uitand pe Dumnezeu, si se osandeste cuvantul, si biruieste necuvantarea, si sluga da palma Stapanului, ca acest fel de lucru este scularea asupră a patimilor, iar mintea noastra, ca un Petru oarecarele de multe ori graieste cu indrazneala, ca nu se va lepada de cuvant, pentru aceasta si sta si se incalzeste. Sta ca ceia ce nu se pleaca nici se smereste, ci intru indrazneala sta tot asa si ramane; iar a se incalzi se zice, fiindca din fierbinteala si mandrie boleste cu semetia. Si o vadeste pe ea o slujnica, adica o dezmierdare oarecare mica si inversunatoare si indata se leapada de cuvant, si necuvantarii se supune. Inca si de vreo ispita mahnicioasa se vadeste, precum si Petru de sluga, si asa slabiciunea ei se arata. Ci sa ne rugam, ca sa caute spre noi Iisus, Cuvantul lui Dumnezeu, si spre pocainta si lacrimi sa ne ridice, iesind noi afara din curtea Arhiereului (Ioan 18, 24) care rastigneste pe Domnul, si este Stapanitor lumii. Caci cand din lume, care este curtea stapanitorului lumii vom iesi, atncea dar spre pocainta adevarata, ne vom ridica, precum si Pavel zice: „Sa iesim la Dansul afara de tabara, adica de lume, ocara lui purtand” (Evr. 13, 13).

(Sfântul Teofilact - Comentar la Evanghelia de la Ioan)

luni, 3 aprilie 2017

H-Ug

Înainte de toate...Primul 10 la engleză la lucrare 

Am avut o activitate la festivitati..doi frati voluntari greci si un african ce a studiat in Grecia ne-au prezentat proiectul lor H-Ug (Help Uganda, iar prescurtarea este foarte reprezentativă) printr-un filmuleț. Ei ne-au vorbit în engleză (si am înțeles ), iar clip-ul era în greacă si subtitrare în română. Proiectul a fost susținut de un preot ortodox de origine africană, din câte am înțeles.

Fata povestea emoționată: "Copiii erau încântați că vedeau oameni albi, ne frecau pe mână, crezând că poate va dispărea culoarea albă de pe noi".

Ce mi s-a părut  important de reținut? Ce mi-a plăcut? Acele popoare nu au bani pentru a merge la scoala. Si noi nu stim cum să facem să scăpăm de ore. Acei copii s-au bucurat când au primit de la "muzungu" (asa îi numesc ei pe albi) niste creioane pe care unii dintre noi le rupem la nervi,pe care le privim cu indiferență. Acei copii s-au bucurat pentru un banal creion, iar noi...care avem atâtea?? Ne plângem mereu!  Grecoaica a zis la un moment dat în filmuleț că, datorită sărăciei, acesti copii au învățat să valorifice bunurile, să le aprecieze cum trebuie si să se bucure de ceea ce au. Iar noi? Ce facem noi?? Mai nimic. (bine...sunt excepții multe. Eu aşa m-am simțit...normal că nu toți sunt nemulțumiți ca mine. si să nu fie!!)

A zis africanul: "Să zicem că o familie are 5 copii. 3 se duc să muncească împreună cu părinții, iar cu banii primiți îi duc pe ceilalți 2 la scoala". Voi realizați? Acesti oameni muncesc pentru scoala. Acesti copii trebuie sa muncească pentru frații lor. Îi respect...înseamnă că sunt generoși. În familiile de albi...cred că s-ar privi cu ciudă copiii între ei: el merge la scoala, eu nu (asta în cazul în care, să presupunem, familia ar avea mai mult de 2 copii pentru a avea pe cine să trimită la scoala si pe cine să ia la muncă).

La final, toți cei din sală am fost rugați să scrim pe o hartiuță un mesaj pt copiii de acolo si să dam un creion sau un pix (dacă vrem), lucruri care vor fi duse de cei doi frați acolo când se vor duce din nou. De asemnea, am primit si câte o carte poștală din partea voluntarilor...

Dumnezeu e drept. Nu dă nimănui mai mult decât poate duce. Si răsplata va fi pe măsură... Poate ne(mi)-ar trebui o lecție pentru a învăța să apreciem ceea ce avem deja aşa cum trebuie, să fim recunoscători, multumitori!  Aceasta prezentare a proeictului chiar ar putea fi inclusă în lista activităților pentru săptămâna "Să știi mai multe,  să fii mai bun!". 😊

duminică, 2 aprilie 2017

Martie

Am rămas puțin în urmă cu postarea, dar n-are-a face :) A fost o lună mai liniștită, mai frumoasă, mă bucur să văd că se apropie vara cu pași repezi. Nu sunt multe de spus...  Voi face câteva recenzii (să văd când, săptămâna este destul de grea). 

Aș vrea să mai citesc romane scrise de oameni din biserică...sunt ușoare pentru mine...îmi plac. Au mici devieri :) , dar trec cu vederea. Nici nu prea poate oricine să scrie o carte fără greșeală. Autori? Cătălina Dănilă, Maria Pastourmadzis  și...îmi mai recomandă cineva ceva? :) Iar ca și cărți „neduhovnicești”, vreau să termin „Marturii despre Eminescu”, „Să ucizi o pasăre cântătoare” „Mândrie și prejudecată”, „Winnetou”, „Little Women and Good Wives”. Acum sper să îmi pot materializa dorințele :)

Ce am învățat? Fiecare are crucea lui. 

video


Să aveți un aprilie senin! Să treceți cu liniște și rugăciune aceste ultime două săptămâni de post! O zi frumoasă!