Categorii

sâmbătă, 18 martie 2017

Să nu judecăm...

Cuvânt de la predică: "Fraților, nu judecați pe nimeni, că îl terminați pe omul acela! Îl judeci și tu, îl judecă și altu, îl judecă toți, iar el simte gândurile rele, îl terminați! Dar dacă s-ar ruga toți pentru el, nu s-ar schimba ceva oare?!"

joi, 9 martie 2017

Regina Maria - recenzie

208 pagini de istorie. De ce istorie? Pentru că acolo se încadrează cartea. 
Am citit recent undeva că foarte puțini citesc așa cum ar trebui, căci editorii citesc pentru a căuta greșeli, femeile pentru a-și găsi idealul erou, bărbații pentru divertisment, pentru a se distra etc. Așa că, în orice operă, indiferent de gen, fiecare poate găsi ceva interesant, ceva ce să îl preocupe, ceva nou, și, important de ținut minte!, acel ceva să îl pasioneze. Lumea este plină de comparații, unde nu vedem ceva clar, transpunem ceea ce știm deja. 

Aș fi mulțumită dacă aș putea analiza o carte din toate punctele de vedere posibile și imposibile, dar mă depășește atenția distribuită, mă pierd foarte ușor în detalii..cred că sunt prea obosită, cel puțin momentan vorbind. Nu pot spune că îmi place istoria, nu stau bine cu numele și anii (și asta ține chiar și de viața mea de zi cu zi...), dar îmi place să răsfoiesc de temps en temps manualul de istorie. Ce sens are să citesc articole de istorie, dacă nu rețin numele sau datele, dacă nu mă interesează să știu câte neamuri avea cutare logofăt?  Are, dar abia anul acesta l-am sesizat: pot analiza psihologic oamenii, pot vedea mentalități, spiritul poporului nu a murit, patimile și virtuțile părinților se moștenesc, după cum bine se știe. Îmi place să aflu despre oamenii vechi, despre felul în care trăiau, vorbeau, se îmbrăcau, despre simplitatea lor, despre urmările asupra oamenilor a schimbărilor din lume, despre pasiunile lor. Chiar și știința de astăzi ține de istorie. De ce? În istorie este și ea consemnată. În istorie vom fi și noi, precum am fost și în cea de ieri, de anii trecuți...Doar să aibă cine să citească despre noi. Și cine va citi, să se și folosească! 

Dar să nu filosofăm mai mult decât ne permit cunoștințele (scaunul pe care stai să nu fie mai înalt decât teancul de cărți pe care le-ai citit! :) ), așa că mă voi opri aici.

Am descoperit în carte o regină, o femeie, o mamă. Părți bune și părți rele. Nu era ortodoxă... și îmi pare rău. Ar fi fost mai aproape de biserica noastră, ar fi ajutat-o mult.  
Toată lumea care a auzit de regina Maria știe despre ajutorul enorm acordat răniților de pe timpul războiului. Era o femeie de o mare sensibilitate: „Maria face în continuare inspecții pe la spitalele din Moldova. Are obiceiul de a păși foarte încet prin sălile cu bolnavi, astfel încât să nu li se pară că-și face vizita în grabă. Doctorii o sfătuiesc să poarte mănuși de cauciuc când umblă printre bolnavii de tifos. Dar eu mă împotrivesc, pentru că toți soldații îmi sărută mâna și nu pot să le dau să sărute o mână de cauciuc.”, având și un mare spirit de sacrificiu, îndurând mizeria pentru a-și sprijini poporul: „Când se întorcea seara târziu acasă la Iași, scrie principesa Ileana, partea de jos a rochiei - pe vremea aceea se purtau rochii lungi - era de culoare gri-cenușie, ca și cum ar fi fost praf, dar nu era praf, erau păduchi”, „Mi-am alergat Fordurile fără milă, vreo doisprezece ani, până când s-au desfăcut în bucăți”. Frumoase, regești fapte! 
Arthur Verona

Încă ceva care m-a impresionat: se implica în evenimentele culturale, încuraja tinerii artiști, tinerii pasionați. Ea a patronat „Tinerimea artistică” (înființată în 1901), ce includea o nouă generație de pictori (Arthur Verona,Kimon Loghi, Constantin Artachino etc.), fiind prezentă în fiecare an la expozițiile acestora, expunând acuarele alături de ei și susținându-le participarea la expoziții internaționale, prima fiind la Atena (1903). De asemenea, Maria patronează și Societatea „Domnița Maria”, care deschide la București un atelier unde se copiau foarte frumoase scoarțe și velințe. 
Constantin Artachino
Kimos Log
Nu aș vrea să par ca la reclamele tv... „pentru mai multe detalii, apelați la...” (în cazul nostru, cartea aceasta), dar nu aș vrea să vorbesc mai mult despre talentele reginei. Important de reținut este că stăpânea arta conversației, arta cuvântului. Sunt deseori citate cuvintele reginei..descrie atât de frumos, atât de viu, atât de amănunțit! Îi recunosc talentul, i-l admir. 

Având atâtea daruri (morale și materiale deopotrivă), nu s-a ferit de patima mândriei. De câteva ori mi s-a părut urâtă mulțumirea de sine...parcă avea o părere prea bună despre ea ce te dezgusta la un moment dat prin exprimări de genul: „Dacă nu eram eu”, „Eu făcusem asta pentru țară”, „eram regina și stăpâna lor”... Mare virtute este smerenia. Adevărat...oricâte daruri ai avea, dacă ești mândru...ai  pierdut tot. Dar Dumnezeu are grijă de toți, nu trebuie să îi judecăm. Spre sfârșitul vieții, Maria spune câteva maxime...de ce spre sfârșitul vieții? Probabil pentru că atunci li se deschide mintea oamenilor, când se apropie de moarte... spre sfârșitul vieții sau când dau de greu: atunci se smeresc. Precum și marii învățați păgâni au spus lucruri mari (din voința lui Dumnezeu, normal), așa și regina (cred eu) a văzut bine patimile oamenilor. Maxime bune am întâlnit prin carte, o să le trec mai jos. De asemenea, vede și urăște patimile firii omenești: „Binele și răul ies la iveală în asemenea clipe. Iubitorii de panică, iubitorii de dezastru, invidioșii, neiertătorii, fricoșii, lașii, toți ridică azi capul; fiecare după micimea inimii sale grăiește, făptuiește și ne tulbură...”

Mari și frumoase fapte a făcut regina noastră. A avut și greșeli, dar nu aș vrea să vorbesc eu despre ele :) . 

Cuvinte...
  • Bietele fete neștiutoare, cât de ușor sunt de păcălit! (Regina Maria)
  • Eu cred că toți socotesc că, dacă sunt rege, eu nu am sensibilitate. Nu e oare curios că nimeni, nimeni nu pare să gândească că sunt și eu om din carne și sânge ca toată lumea?” (Regele Ferdinand; acesta îi citea în original pe Dostoievski și Tolstoi)
  • „a alege e o dovadă de înțelepciune” - autorul. După citarea unei descrieri luminoase  Nadejdii Știrbei, autorul, ușor ironic, a zis: ”Hmm! Ar mai trebui condeiul lui Caragiale” :)
  • Chiar și o poetă încoronată trebuie ca în viața de zi cu zi să se mai coboare din Parnas și să se întrețină cu dezinvoltură cu muritorii de rând. (Constantin Dumba, despre regina Elisabeta)
  • Nu puteam suferi să trăiesc în neîncetate tâinuiri și viclenii diplomatice.Totdeauna îmi displăcuseră prefăcătoria și lucrurile în doi peri. (Regina Maria)
  • Da, domnilor, în fața poporului român îmi scot respectuos pălăria, însă în fața politicienilor Dumneavoastră, mă acopăr. (Clemenceanu)
  • Politica greșită nu cere sancțiuni; dar hoșiile, înșelăciunile, crimele înfăptuite, lipsa de pregătiri, acelea cer o sancțiune. (Marghiloman)
  • Sunt dârză până la înverșunare; aceasta îmi pricinuiește multă suferință. (Regina Maria)
  • pentru suverani, a ști să asculte este o calitate de căpetenie (I.I.C. Brătianu)
  • era teribil de deprimant să bați mereu la uși închise ori să faci față ignoranței din jur, a incapacității generale de a surprinde esențialul.  (Regina Maria)
  • Istoria reală nu condamnă, nu ridică în slăvi, dar reține - autorul
  • Se ceartă toți, toți sunt egoiști, au principii minunate cât sunt în opoziție, dar, odată ajunși la putere, fac ca și cei pe care-i critică, abuzează de aceasta pentru propriile lor scopuri. (...) marea dificultate e ura lor, unul față de altul, care este mult mai mar decât patriotismul lor. (Regina Maria)
  • Să vezi un om care se îneacă și care nu vrea să se salveze este îngrozitor. (Regina Maria)
  • La urma urmelor, la ce-ți folosesc popularitatea și dragostea pe care le-ai avut pentru un timp, dacă apoi, brusc, în cel mai greu moment al vieții tale, ești părăsit, iar adevărul este călcat în picioare. (...) totul este deșertăciune și tulburare. (Regina Maria)
  • steaua mea a apus în prezent. Poate că așa trebuia să fie, pentru că devenisem prea făloasă, socotindu-mă mai mult decât sunt. Cred că Dumnezeu mă pedepsește... (Regina Maria)
  • Dar trebuie să merg mai departe, să-mi fac datoria și să am încredere în Dumnezeu. (Regina Maria)
Maria și Mignon a ei

miercuri, 8 martie 2017

Cadou de 8 martie

...de la bunici...
Chiar la prânz îi spuneam Iulianei că îmi place combinația galben-negru... şi, ce plăcut să primesc ceva pe gustul meu!, am primit acest dar chiar despre "nevointa în închisoare"!