Minunea noastră

Ne doream un pui de om

pe care să-l iubim,

Și, ca mulțumiți să fim,

Am primit un embrion. 

A crescut, s-a dezvoltat 

Și la eco am aflat

Că un scump voinic urma

Să ne mărească familia.

În chip tainic, minunat

Dumnezeu a aranjat

Ca de Sfinții Arhangheli să putem

Cu Rafael să ne vedem.

~ doi părinți binecuvântați 💝

Ce să facem...

...cu răutatea și incorectitudinea? (Și nu, nu urmează să dau un răspuns.)

Traversam bulevardul. Mașinile opriseră. Chiar înainte să calc pe banda de dinainte de trotuar, o domnișoară sau doamnă își pierde, probabil, răbdarea și mai-mai să mă calce pe picioare, dacă nu încetineam. Din momentul ales pentru a proceda așa și din felul brutal în care a pornit mașina am resimțit violență. Tare mi-aș fi dorit să fie poliția rutieră de față, să ia niște măsuri. Greșelile șoferilor ca greșelile, dar când încălcarea regulilor de circulație se face cu rea voință nu este de mirare că oamenii societății sunt înveninați și nu le vine să se iubească și respecte între ei. Ca să nu mai aduc în discuție discrepanța dintre "măreția" doamnei respective dată de luxul (nu ieșit din comun, dar specific persoanelor moderne, care militează pentru progres) pe care îl afișa și lipsa totală a simțului civic pe care îl practica. 

Idee de ținută decentă & feminină de vară

Deși adesea simt să îmi valorific creativitatea realizând videoclipuri pentru youtube, timpul și contextul nu îmi sunt mereu favorabile. Așa că... încerc să mă adaptez. :) Sunt zile din care regret că nu am fotografii, dar astăzi am zis să opresc lanțul de regrete. Ținuta de astăzi a avut numai culori deschise și este potrivită pentru plimbare, cumpărături, biserică (facultate - dacă tricoul ar fi fost un pic mai aranjat și ar fi avut o textură care să meargă cu fusta) și... pentru ce mai consideră fiecare. 

P.P.S.: Se poate observa în imagini un mic detaliu care nu ține atât de vestimentație cât de... inimă. Vă provoc să îl identificați.😊

Zâmbet și inspirație vă doresc!

Un gând de sărbătoare și de sărbătorit

Gând din această dimineață: ce lucru minunat că oamenii au (cel puțin) două nume care să le contureze identitatea: numele de familie, care arată apartenența la o societate umană, și prenumele, care, inspirat de cel al unui Sfânt, arată apartenența la universul spiritual. ❤

La mulți ani, sărbătoriți și sărbătorite! 🌸

(PS: Am uitat ieri să apăs pe butonul de publicare... Îmi pare rău pentru scurta întârziere!)

Experiență colocviu studențesc

Am participat astăzi, pentru prima dată, cu o lucrare intitulată Războiul: între  Blestemul lui Woolf și Epifania lui Tolstoi în cadrul unui colocviu organizat de Universitatea din București. Atașez o captură de ecran cu rezumatul lucrării mele (forma integrală este prea lungă), lucrare de care sunt încântată. 😊

Mâine se vor anunța lucrările premiate, așa încât părerile mele sunt proaspete, calde încă și nealterate de primirea sau nu a vreunui premiu (singurul factor ce m-ar putea influența în acest moment ar fi oboseala acumulată în ultimul timp, în special astăzi, în urma atâtor ore în fața ecranului). 

Mi-a făcut mare plăcere să ascult cuvintele frumoase rostite de profesori în deschiderea evenimentului și în intervențiile pe care le făceau și să asist la o generozitate remarcabilă a zâmbetelor, felicitărilor și mulțumesc-urilor de care am avut parte din abundență. A fost, de asemenea, interesant să ascult ideile altor colegi, să aflu noi sugestii de bibliografie și să observ moduri diferite sau inedite de interpretare - câteva lucrări chiar m-au inspirat pentru eventuale viitoare cercetări.

În ciuda acestor lucruri, am observat, pe parcursul a 6-7h, multe aspecte ce mi-au lăsat un gust amar. Acestea sunt impresiile mele, în linii mari:

1. În ceremonia de deschidere, doamna profesoară din Universitatea la care sunt eu înscrisă a spus că a venit cu un student din doi, deși, din listele afișate, am văzut că eram 4 (aparent, cei care au colaborat cu alți profesori coordinatori decât dânsa s-au solubilizat; desigur, dacă nu i-am spus, probabil nu avea de unde să știe, dar, dacă nu s-a interesat, oare n-ar fi fost cazul să se asigure înainte să spună un număr atât de exact ca 1?).

2. Nu există transparență. Premiile se acordă motivat (voi vedea mâine în ce constă motivarea premiilor), dar lucrările nepremiate și premiate nu primesc punctaje. 

3. Nu s-a specificat ce anume se punctează: lucrarea propriu-zisă (trudită cu sârguință și trimisă cu o săptămână înainte de prezentare) sau (/+-și) prezentarea lucrării în cadrul colocviului (de 15 minute)?

4. Timpul alocat lucrărilor a fost insuficient, iar modul de prezentare ineficient. Majoritatea participanților pe care i-am urmărit (inclusiv eu, recunosc) turuiau o încercare de sinteză a lucrării, încât doar cei care ar fi citit lucrarea înainte/ aveau noțiunile asimilate anterior puteau să îi urmărească, să realizeze conexiuni și să își însușească din analizele și ideile deosebite expuse. 

5. Evidentă parțialitate și subiectivitate:

5.a. Majoritatea celor din București au fost introduși în primele grupe, în timp ce studenții din alte centre universitare au fost programați să prezinte spre finalul zilei (desigur, a fost făcută o grupare a lucrărilor, dar chiar și in cadrul acelor grupe, cei din București au fost primii), așa încât când am ajuns eu să prezint, majoritatea ieșiseră, energia se epuizase, iar eu nu am primit întrebări/ comentarii legate de material (de atenția acordată nu știu ce să spun).

5.b. Singurele lucrări felicitate în mod suspicios de ostentativ au fost vreo 2-3, ale unor studente din București, una dintre ele având ca profesor coordonator pe însăși moderatoarea secțiunii (ce coincidență!).

6. Una dintre lucrările "de succes" a fost despre moarte. Atât de deziluzionant pentru mine, care caut lumina în lume, viață, om și suflet. 

7. Lipsă de delicatețe și jignire fină. O doamnă (probabil cadru universitar sau oaspete de onoare) a intrat de vreo două ori la prezentările secțiunii mele, iar ultima dată a zis că va ieși, deoarece este interesată să audă câteva lucrări de la altă secțiune. Vă dați seama ce situație jenantă și umilitoare s-a creat pentru persoanele care nu și-au prezentat lucrarea până la acel moment.

Concluzii finale

1. Valoarea lucrării mele (și a oricăror alte creații personale) nu o voi pune la picioarele altora, ale căror intenții sunt influențate de interese personale (sau colective). Lucrarea mea este extrem de prețioasă pentru mine, iar aprobarea doamnei profesoare care m-a coordonat (și pe care o stimez din inimă și pentru care îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu) este mai valoroasă decât ar fi posibilul (dar, dupa toate cele de mai sus, improbabilul) premiu pe care îl voi primi.

2. Îi sfătuiesc pe studenții din toate colțurile țării să meargă la sesiuni studențești nu pentru premii, ci pentru ceea ce este cu adevărat important:

-experiență 

-CV

-colaborări cu profesorii dragi de la propria facultate 

-satisfacerea curiozității intelectuale, concretizată în cercetare pasionată a unui subiect ce interesează 

-discuții prolifice la nivel academic, cu tineri citiți

Drum cu bucurie în viață!💛

Bucuria casei noastre

Căsuța noastră a răsunat de voci cristaline de când o știu, însă abia în toamna aceasta mi-am dat seama cât de binefăcătoare, emoționantă, energizantă este vocea de copil. Precum ciripitul unei vrăbiuțe, te trezește, parcă, la viață, te îndeamnă la bucurie, te îndeamnă subtil să faci ceva cu timpul minunat pe care îl primești în dar. Uneori, o compar pe Anastasia cu un clopoțel...

(postare scrisă în 25 februarie 2022 și publicată în octombrie 2023)

Quilling (p. 2)

Anastasia m-a ajutat cu câteva floricele și cu fluturașul. Gheorghiță a făcut și el câteva floricele, printre care una chiar abstractă și destul de complexă. Îmi place să știu că cei mici își exersează îndemânarea și își fructifică creativitatea. Formele create vor fi donate ASCOR, pentru a fi transformate în mărțișoare și apoi vândute cu ocazia zilei de 1 martie. Suma încasată va fi donată în scop caritabil.

(postare scrisă în februarie 2022 și publicată în octombrie 2023)