Chec

De Craciun, am facut cam fiecare cate ceva: Iuliana o placinta gustoasa cu carne, Ionut un tort rapid si delicios, iar eu un chec :) .

!!! Gheorghita a fost un ajutor de nadejde la preparat! De asemenea, i-a dat o manuta de ajutor si lui Ioan. Mare gospodel! ^^

 Am urmat reteta Jamilei - simpla, detaliata si relativ rapida. Singura observatie este sa adaugati mai multa cacao decat recomanda ea, intrucat veti obtine un chec "anemic". :D De asemenea, am lasat checul in cuptor ceva mai mult, pana s-a copt cum trebuie. 

Ingrediente: 

• 200g faina
• 200g zahar
• 5 oua separate
• 2pliculete zahar vanilat
• 2 linguri de cacao (recomand 3-4)
• 4linguri ulei
• 1lingurita praf de copt
• 1 praf de sare
• putina apa

-Se mixeaza albusurile cu sarea pana se intaresc

-Se adauga zaharul vanilat si, treptat, zaharul tos, mixand in continuare

-Galbenusurile cu uleiul (adaugat treptat) se amesteca la fel ca la maioneza

-Adaugam treptat galbenusurile peste spuma si amestecam cu o spatula usor 

-Praful de copt amestecat cu faina se adauga treptat in compozitie

-Jumatate din compozitie se injumatateste

-Intr-o jumatate, inglobam pasta obtinuta din cacao amestecata cu putina apa

-Adaugam, alternativ, cate o lingura din fiecare compozitie 

-Il tinem la cuptor, la foc mediu, 35-45 min, pana este gata 

!Checul este gata cand il intepam cu furculita si aceaasta iese curata.

 Nu am uns tava, am pus hartie de copt; nu s-a prins deloc. Pata aceea maro ( ca nuca in perete) a fost rezultatul unui vid ideatic: mai ramasese compozitie cu cacao si nu stiam cum sa o adaug si pe ea. 

Multumirea interioara se citeste pe chipul lui!

 A iesit un singur chec, insa de dimensiuni marisoare. As fi vrut sa iasa mult mai aerat, dar a fost foarte gustos si asa. Personal, sunt fascinata de modelul obtinut pe fiecare felie, iar data viitoare cred ca voi dubla cantitatile! :D

Bon apetit! 

Crăciun 2019

Ca în fiecare an, am fost la bunici cu toții. La ultimele reuniuni, am observat cu bucurie că, dacă mai apare un nou membru (verișor / frățior / ginere pt părinți😁), cele 3 mese n-o să ne mai încapă :) . Nu-i nimic: va fi mai ușor să alegem un cadou cu adevărat îmbucurător pentru bunici!

După o ședință foto, în care s-a dovedit a fi extrem de conștiincioasă și ca fotograf, mami a făcut un colaj cu fețișoarele noastre luminoase.😇

Anastasia s-a bucurat de oglinda situată la nivelul ei - in sfarsit, putea admira si singura reflectia ei fascinanta! 

Poza cu intreaga familie:

Foarte greu se sincronizează, la poze, 2 oameni, darămite 9?!

Sper că ați avut un Crăciun în care ați înaintat duhovniceșe!😊 

Și să fim la fel de bucuroși ca Anastasia!❤

Gheorghiță :)

• Malia, hai să te legăn (iulie 2017, 2 ani)
• la slujba, nemancat: Mami, haide, ca nu mai pot de impartasanie!
• Prietenul meu imi aduce niste flori, pe care le las pe birou pana ma intorc de la plimbare. Vine Ghe si spune, emotionat: "Oh, vai, ce flori am!! Multumesc, Toma, pentru flori!"
• Ursul nu joaca de voie, ci de nevoie. Asa si eu. Eu nu ma joc de voie, ci de nevoie.
• Iuliana, didactic: "Gheorghe, stii cine a fost Sf Nicolae?"; Gheorghe: "Da....un sfant care toata viata lui a dat jucarii la copii"
• Altadata, am primit un trandafir de la Toma. Gheorghita, sensibil: "Noi impartim tot, asa-i?"
• De la mare, Toma le-a adus lui Grigo si Ghe o plasa intreaga de scoici si cochilii culese de mama lui, iar mie cateva luate de el. Si pe acestea putine am fost nevoita sa le impart cu Ghe....
• Alte lucruri, de la Toma, impartite cu Gheorghita, ca intre frati: o cruce luata de la o manastire, un Mos Craciun tricotat, un fulg de nea sclipicios tricotat... cam atat imi amintesc. Macar nu a atentat la scrisori! :D
• "Gheorghita, tu ai facut un rogres in ultima vreme!" "De la freza asta pe care mi-ai facut-o."
  "Nu, de la Sf. Moaste din Salonic." Gheorghe se lumineaza la fata:"Aa! Deci stiam eu ca Dumnezeu exista si la greci!"
• Vara, la paraul din parc:"Eu vad niste pesti invizibili"
• "Cum s-a dezdracit? Cum a scos dracii din ea?" Gheorghe, ganditor:"Cred ca cu penseta"
• Gheorghe, dupa ce in prima zi de cand au adus-o acasa pe Anastasia i-a numarat degetele sa vada daca sunt toate, a observat ca nu are dinti: "Mama, sa ii punem niste dintisori cum i-au pus si lui Roberto" (Roberto e vecinul nostru de 1 an-2).
• Gheorghe purta, prin ianuarie, cipicii, ca noaptea sa nu ii viseze urat picioarele.
• Eu, incercand sa ma arat educata: "buna!"; Gheorghe:"ho, ma, ca doal suntem prieteni!"
• Iuliana:Ce ai, Gheorghe, in gura?
  Ion: Are paine cu icre si halva.
  Iuliana:Zi, ma, ce ai in gura?
  Gheorghe: Paine cu alah
• Gheorghe are obiceiul de a se juca la o alunita (nita ii zice el) de pe mana mamei.
  Ion: Lasa nita mamei, iti dau eu o nita mai tanara
  Ghe: Lasa-ma, nita lui mama e mai crestina decat a ta, ca a fost de mai multe ori la biserica
• Ghe, uitandu-se pe o carte: Asta ce e?
  Eu: Paduchele de par
  Ghe: De care par? Al romanului?
  

  

  Ajutand la bucatarie, Ghe face transplant de suflete intre usturoi si ceapa

Harnicuti, ii taiem si noi unghiile mamei, nu doar ea noua! ^^

Sper sa revin cat mai curand cu o noua sesiune de pus la un loc perlele fratiorului meu drag..

De asemenea, v-am ramane indatorati daca ne-ati traduce, pana atunci, in engleza "fugiti, ba!" 😄

Licăriri de optimism

• Când te-ai trezit la 6:45am, te-ai întors după o oră de mate (deh, vine vacanța și ne mai permitem să absentăm :) ) și toți care sunt acasă dorm;
• Când ai multe planuri, în diferite stadii 
• Când se simte atmosfera de sărbători 
• Când ai o dorință nebună să afli cât mai multe despre cât mai multe, să fii creativă și să îi inspiri și pe alții 
• Când ești bucuroasă că ai găsit cum să împaci și capra (romana&engleza), și varza (psihologia) 
• Când ești mulțumită de stadiul în care te găsești cu "dezvoltarea personală " și ai încă energie să mergi mai departe
• Când, în sfârșit  treburile merg spre bine și știi că Doamne-Doamne te iubește 

...te așezi la birou, iei stiloul în mână, îți pui coronița de flori primită anul trecut de la dragul tău și , harnicuță, te apuci de tema la mate, ca să ai cât mai multă libertate în weekend!

Motivație vă doresc!!!😊

Dezamăgiri...

Pe mesaje (dupa cum ne-a sugerat parintele sa procedam), cu o zi inainte:
-Părinte, când ne putem spovedi și noi?
-Mâine, la 11.

A doua zi, intrăm în biserică la 11 fără un sfert : părintele tocmai termina molitfa. Așteptăm vreo 15-20 min, până a terminat de spovedit părintele pe cei care erau de dinainte. Apoi iese:
-Nu mai fac molitfa din nou, trebuia să veniți mai devreme. Mâine dimineață, dacă vreți.
Credeam că nu trebuie să am cancer sau să fiu medic pentru a fi spovedită sau măcar tratată cu respect.

In astfel de momente, simt o mare durere că nu am deprinderea vitală de a spune oamenilor pe loc când fac ceva în neregulă.Si sufăr că văd cu ochii mei că există motive pentru care imaginea preotului în ochii poporului este atât de alterată în ultima vreme.

Preoții sunt oameni, nu uitați asta! Ca oameni, greșesc. Dar, tot ca oameni, ar trebui să arate respect tuturor...

Black Friday !!!

Din notițe...

În căsuțe cu băieți...

...mașinuțele sunt indispensabile!

Cele mai proaspete apariții: o mașinuță (redactorul nu știe ce marcă e..) și două motociclete. Patronii acordă o deosebită importanță spiritului de echipă, așa că astăzi au asigurat integrarea eficientă  in societate a nou-venitelor.

 Asociația G&G (Grigo și Gheorghiță) găzduiește diferite evenimente din lumea automobilelor : noi apariții, curse, excursii prin diferitele țări (camere) ale lumii (casei), expoziții (sau întruniri generale).

! Activitățile sunt menite să întărească relațiile dintre conviețuitori și să optimizeze colaborarea acestora !


Vorbind mai serios (desi inainte tot serios vorbeam), aceste masinute ne cam dau de lucru, intrucat dauneaza ordinii generale din casa si rapesc mult spatiu pretios, incurcand circulatia celor din casa. Dar, din cand in cand, e placut sa le privesti... si mai ales pe cei doi baietei, profund absorbiti de "chestiile cu roti". :)

Inconștiență

Azi am participat pentru a doua oara la o inmormantare. O ruda foarte indepartata, inaintata in varsta - nu a luat pe nimeni pe nepregatite (boala, suferinta, spusele doctorilor), in afara de inimile indurerate ale celor din familie sau ale altor apropiati. 

Desi eram obosita (nesomn, caldura, agutatia de dinainte), cuvintele slujbei au miscat putin o inima impietrita. Si cum nu? 

Auzi despre moartea trupeasca, despre desertaciunea lumii acesteia, dar vezi si trupul neinsufletit, care s-a luptat cu multe de-a lungul timpului, iar din acest moment doar sufletul traieste. Si, ceea ce e cel mai important, traieste conform trairii pamantesti. 

Cred ca ar trebui sa participam mai des la inmormantari, chiar daca nu sunt ale celor apropiati noua. Poate asa vom constientiza ceva mai mult ca lumea de aici ARE sfarsit... Si, totodata, ca suntem nemuritori cu sufletul .

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca! 

Amin.

Primul videoclip...

... de pe youtube :)

Duminica, dupa slujba, soare. Cu liniste in suflet si pusa pe sotii :D , am rugat-o pe Eca sa ma filmeze. Nu aveam o idee clara conturata in minte, dar simteam nevoia sa transmit ceva astazi. Ceva despre libertatea de a avea propriul stil. 

Am facut greseli, fiind totul spontan, nu am retusat totul - sunt om si nu ma deranjeaza sa se vada. Daar am decupat multe secvente in care radeam :) , deveneau putin iritante. 

Sper sa aduca o farama de progres macar la nivel rational (daca nu si in fapte) celor care il vad! 

Sa construim o lume de oameni frumosi! ^ . ^

Lupte interioare de târzie adolescență...

Mă uit împrejur și sunt indignată de comportamentul și atitudinea unor oameni. Mă lovesc tot mai des de latura mea defensivă neexersată. Dacă nu suporți nesimțirea celorlalți, ești perceput ca egoist, neînțelegător, poate chiar deplasat. Trebuie înfrântă dorința de a face pe plac oamenilor, de a da bine la imagine etc. O categorie de oameni față de care simt repulsie o reprezintă cei care, de dragul de a da bine la public, își însușesc o pregnantă lașitate.
Ultimul șoc: o colegă mă zgârie pe mână în fața profesoarei, dar aceasta din urma nu îi spune nimic "favoritei". Sunt supărată pe mine că sunt și eu, uneori, prea lașă ca să spun lucrurilor pe nume, să semnalez ce nu este în regulă.
O altă categorie îi include pe cei care nu își cunosc locul. Se bagă în discuții neinvitați, pun o sumedenie de întrebări despre lucruri personale, nu te lasă deloc să te plimbi liniștit cu altcineva, că hop! și ei. Alții îți mai și cer servicii. Bunul simț al unora mai trebuie scăzut în lumea de azi. Pentru că foarte mulți vor să le fie slujită lenea.

Ganduri de duminica ...

Cu o saptamana in urma a ajuns in valea plangerii micuta Anastasia.

 Miscarea, pomii infloriti, muzica buna, plimbarile in natura - da, toate au efecte pozitive asupra starii noastre interioare. Dar la mine ajunge incomparabil mai usor picatura din seninatatea unui nou-nascut. Atat de lin ii este somnul, atat de dulce privirea! Ma uit intrigata la omuletul din fata mea, care are un sufletel pe care nu l-a patat in niciun fel (si care va scapa de pacatul stramosesc dupa Paste, cel mai probabil). Copilita aceasta durdulie are viata in fata. Nu stiu ce soi de vise ascund pleoapele delicate si inocente, nu stiu ce vorbulite de duh stau pregatite sa iasa de pe limbuta indrazneata (asa simpatica era in primele 3-4 zile cand cauta cu ea sa pape! si mai cauta si unde nu trebuia :) ). Ii place sa ii faca parintii masaj pe spate. Ii place sa o mangaiem. Ii place sa auda vocea mamei. Ii place sa o plimbam prin casa. Si ii place sa ii cantam. Surioara mea.

Si mai mult ma sensibilizeaza dragostea, atentia si afectiunea cu care baietii o trateaza...

Epidemia curajului fals

Circula prin scoli intr-o veselie. In scolile in care exista si elevi cat de cat studiosi, desigur. 

Ieri am fost anuntati ca dam azi lucrare la info din ce am lucrat in ultimele doua saptamani (si nu ca am fixat notinuile, ci doar am facut probleme tot mai avansate, fara sa putem tine ritmul cu al doamnei) si o idee indrazneata a gasit ecou in mintile mai multor colegi - sa plecam de la info.Fac un poll pe grupul de pe mess si singurul copil care voteaza ca nu pleaca...ghiciti?

nu au votat toti, ce-i drept

 eram eu! In fine, au venit cateva mesaje revelatoare ale nivelului de educatie primit de cativa baieti (doar baietii au scris, nu fac discriminare), dar evenimentul supriza a fost ca am ramas 11 copii la test!

Dragi elevi, nu mai spuneti ca nu va intereseaza notele daca plecati cand auziti de teste. Nu spuneti ca nu veniti ca sa convingeti restul lumii sa plece iar voi va razganditi pe urma. Nu va luati de viata celor care spun cu amabilitate ca, intreaga clasa de ar pleca, o sa ramana la scoala. Respectati-va cuvantul, pentru ca si altii sa vi-l respecte. 

(Deznodamant: doamna a trecut absente, ne-a dat cel mai usor test din istorie si a zis ca, avand in vedere ca data viitoare restul vor fi mult mai stapani pe structura invatata, vor primi o problema cu un grad de dificultate proportional cu timpul de pregatire. Nimic de pierdut, dimpotriva - un 10 extrem de usor luat)

Incurajez adevaratul curaj, acela de a te afirma, de a avea personalitate, de a nu te lua dupa spiritul de turma - daca asta a ajuns dovada de curaj!!! Sustine-ti cauza, caci, la "greu", toti spun ca fiecare a facut ce a facut pe cont propriu!!! 

Gânduri de duminică...

În unele zile, trebuie să încerci să te faci singur să râzi (exact cum am făcut eu în poză ☺) .

Tot văd cum, în post, patimile se arată tot mai boldat. Însă trebuie să mergem înainte, cu smerenie -că suntem neputincioși, că avem nevoie de ajutorul Celui de Sus- , cu rugăciune și... mărturisire. Și cu lecturi duhovnicești. Care îmi dau un entuziasm de a mă nevoi, de a fi mai bună, dar foarte repede zboară gândul cel folositor...

Într-un final fericit, mă apropii de un nivel decent de importanță acordată notelor / pretențiilor exagerate ale profesorilor. 

Așteptăm cu o nerăbdare crescândă să vină pe lume micuța surioară - Anastasia. Din zi în zi, ne apropiem de mult-așteptata clipă...

O, prea frumoasă pustie...

De câteva seri, după rugăciunile de seară, ascult vocile suave ale măicuțelor cântând pătrunzătoare cuvinte. Liniște, pace, odihnă... Tânjesc după așa ceva.

Secvente din trecut derulate azi

În vacanța de iarnă am stimulat gustul colectiv pentru filme. Nu am mai avut la fel de usor senzația puternică de empatie, cum mi se întâmpla mai demult. Conștientizarea oarecum involuntară pe parcursul filmelor că personajele sunt fictive, că oamenii aceia nu sunt sinceri scădea intensitatea trăirilor. Așa se întâmplă când ai colegi care fac teatru și ești mai aproape de actor decât de personaj. Însă sambata si duminica am vazut doua filme care mi-au placut mult.
❧The Young Victoria

Nu cred ca mai dureaza mult sa fie raspunsul la intrebarea "ce film iti merge la suflet?". Desigur, mai sunt cateva clasice pe care le recomand tuturor, insa acesta mi-a  vorbit intr-un mod putin diferit. Romantic si istoric totodata, m-am bucurat, in sfarsit, ca pot avea incredere in ceea ce se deruleaza pe ecran. Foarte frumos regizat, decorurile bine alese, rochiile acelea care imi smulg si un oftat la fiecare gand indreptat catre ele, intreaga  atmosfera de epoca... Nu am un ochi critic exersat si nici nu am pretentia: chiar daca un expert ar avea de facut unele obiectii, tot as spune cu tarie ca realizarea este de laudat. Mi-a starnit interesul pentru istorie (care nu e punctul meu forte). Cand voi mai da pe la biblioteca si vor urma zile linistite, voi lua o carte despre regina Victoriei.

Dar ceea ce m-a sensibilizat peste masura a fost relatia Victoriei cu Albert. Nu spun ca replicile au fost extrase mot-a-mot din realitate, insa faptul ca regina a purtat negru pentru tot restul vietii de la moartea sotului (timp de 40 de ani!) este indeajuns de graitor pentru a nu mai adauga eu cat de mult se iubeau. Si, ca sa nu intru mai mult in istorie decat o face filmul, amintesc numai cele doua bune motive pentru care Albert si-ar fi dat viata pentru aleasa inimii:
"In primul rand, eu pot fi inlocuit, in timp ce tu nu. In al doilea, esti singura sotie pe care o am sau o voi avea vreodata. Esti intreaga mea existenta. Si te voi iubi pana la ultima suflare."
Atata daruire. Atata afectiune. Iata, deci, se poate!

❧Belle

Tot istoric filmul, dar mai putin sentimental. Este prezentat cazul Zong, primul pas spre eliberarea negrilor de sub sclavie. Mi-a placut si dramul de romantism, si anume ca personajele (principale) au fost ferite de casatorii nefondate pe dragoste. Mult am fost miscata si cand au aratat in final tabloul faimoasei (sau nu - eu, de pilda, nu auzisem de ea) Dido Elizabeth Belle. Frumusetea filmului a dat-o caracterul istoric: ceva real si fericit!

Istorie si romantism. Noi curiozitati. Noi pasiuni,