Puțină educație Montessori

Inspirată de Maria Montessori și încredințată că metodele și conceptele pe care le promova sunt pe sufletul copiilor, am încercat să îi vorbesc Anastasiei pe limba ei - prin concret. 

Astazi, i-am atras atenția asupra soarelui strălucitor și asupra cerului aproape senin. Ne-am plimbat un pic la soare, i-am arătat gardurile vii și ramurile copacilor care au înmugurit, dar și rădăcinile unor plăntuțe, chiar dacă nu erau reprezentative pentru schimbarea anotimpurilor. După plimbare, am dus-o în casă, iar apoi m-am întors afară să alerg. I-am adus o crenguță găsită pe jos, plină de mugurași. 

Sunt sigură că astăzi a înțeles multe despre primăvară și natură. 

9 luni si deja facem primii pasi!

Anastasia este o minune! De la 7 luni sta in picioruse, iar acum porneste usor-usor la drum!
Ne lumineaza zilele cu zambetul ei larg, cu incercarile fara sfarsit de a vorbi, cu nestapanita ei curiozitate, cu cantecelele ei...

Anastasia =Inviere si noi simtim asta. ❤

Crăciun 2019

Ca în fiecare an, am fost la bunici cu toții. La ultimele reuniuni, am observat cu bucurie că, dacă mai apare un nou membru (verișor / frățior / ginere pt părinți😁), cele 3 mese n-o să ne mai încapă :) . Nu-i nimic: va fi mai ușor să alegem un cadou cu adevărat îmbucurător pentru bunici!

După o ședință foto, în care s-a dovedit a fi extrem de conștiincioasă și ca fotograf, mami a făcut un colaj cu fețișoarele noastre luminoase.😇

Anastasia s-a bucurat de oglinda situată la nivelul ei - in sfarsit, putea admira si singura reflectia ei fascinanta! 

Poza cu intreaga familie:

Foarte greu se sincronizează, la poze, 2 oameni, darămite 9?!

Sper că ați avut un Crăciun în care ați înaintat duhovniceșe!😊 

Și să fim la fel de bucuroși ca Anastasia!❤

În căsuțe cu băieți...

...mașinuțele sunt indispensabile!

Cele mai proaspete apariții: o mașinuță (redactorul nu știe ce marcă e..) și două motociclete. Patronii acordă o deosebită importanță spiritului de echipă, așa că astăzi au asigurat integrarea eficientă  in societate a nou-venitelor.

 Asociația G&G (Grigo și Gheorghiță) găzduiește diferite evenimente din lumea automobilelor : noi apariții, curse, excursii prin diferitele țări (camere) ale lumii (casei), expoziții (sau întruniri generale).

! Activitățile sunt menite să întărească relațiile dintre conviețuitori și să optimizeze colaborarea acestora !


Vorbind mai serios (desi inainte tot serios vorbeam), aceste masinute ne cam dau de lucru, intrucat dauneaza ordinii generale din casa si rapesc mult spatiu pretios, incurcand circulatia celor din casa. Dar, din cand in cand, e placut sa le privesti... si mai ales pe cei doi baietei, profund absorbiti de "chestiile cu roti". :)

De luat pe-afară ...

Zilele trecute, am fost cu niste copilasi la un loc de joaca. Contrar preconceptiilor mele (care au un fundament solid totusi,  avand experienta copiilor din zona in care locuiesc eu), nu era larma, nu era agitatie. Copilasii erau intre 1 si 4 ani (si vreo doua fete mai maricele), toti insotiti de adulti - in special bunici. Cel mai drag imi era de taticii care stateau cu copilasii, gandindu-ma ca astfel mamicile pot rasufla putin linistite (daca nu cumva erau la lucru). 

Cu ce m-am ales dupa cele 3 ore de stat intre jucariile colorate care ademeneau necontenit omuleti nazdravani? In afara de nisip in pantofi, am adăugat pe lista de necesități în lumea jocurilor mingea și jucăriile de nisip. 

Mingea încurajează mișcarea, antrenează agilitatea si perspicaitatea copilului. Pe lângă asta, creativitatea și imaginatia nu stau nici ele degeaba, jocuri noi pot și, mai ales, trebuie să fie create mereu! Si să nu uităm de chicotele molipsitoare ce iau nastere la fiecare un simplu gol, mai mult sau mai putin recunoscut de specialisti! 

Jucăriile de nisip stimulează, la rândul lor, imaginația. Însă acum este vorba de construit castele, șanțuri de apărare sau bucate. De asemenea, se poartă și jocurile de rol. Sunt eficiente, întrucât nu prezintă prea multe pericole pentru cel mic, iar culorile vioaie pe care le au sunt reîmprospătante. :)

Lista rămâne deschisă, la fel cum și curiozitatea mea este tot vie când vine vorba de mijloace prin care setea de joc a celor mici poate fi satisfăcută. ^^

La sfârșit de post...

...vă doresc sărbători cu lumină, pace în suflete, bucurie pe chip și pe cei dragi aproape! Sper că v-ați folosit duhovnicește de această perioadă de nevoință trupească transformată,în funcție dd fiecare, într-o măsură mai mare sau mai mică, și într-una sufletească. 😊

Plimbare (1)

Prin mai, părinții erau ocupați cu Elenuța, iar noi stăteam cu Grigo şi Gheorghiță, i-am scos la plimbări. Am stat așa mult cu ei, încât, după ce Elenița s-a dus la Domnul, mami a asistat la cererile plângăcioase ale lui Gheorghiță, cum că "vrea la Malia" :) Am fost odată la plimbare cu o colegă (Maria) şi cu Grigo, aș vrea să pun niște poze, pentru că amân multe postări de mult timp, trebuie să mă ocup de "restanțe". Va începe scoala si nu voi mai avea timp.. De altfel, vor urma si alte evenimente :)

Grigoraș se juca într-un pârâu şi, când i-am atras atenția că i se udă bluza de trening, s-a dezechilibrat si a cazut în apă- a fost, însă, foarte pe faza si a sărit instantaneu pe mal :) si-a udat doar sosetele (si bluza de trening, desigur).

Apoi, am făcut niște poze la un pod foarte drăguț..

Apoi alt pod şii un fel de început de labirint :) Pe acolo s-au plimbat Grigo şi Maria pe pennyboard.

Urmând apoi aventurile pe dealurile de acolo :) eu nu prea am participat, îmi era teamă...

La plecare, alte poze micului răsfățat... :>

Soră și frate

Gheorghiță este tare, tare scump și cuminte.... Când îți aruncă o privire de-aia inocentă și curată, te topeşti de drag. Este ca o luminiță: și când mănâncă, și când doarme, și când vorbește, și când râde, și când se supără... până plânge :) atunci intri în stare de alertă si nu știi ce să faci. Dar e normal: este doar un copil și el. 

O zi cu zâmbete!

Realizare :)

Gheorghiță are o plăcere ciudată de a împacheta prosoape. Pe 8 iulie a împachetat prima dată singur un prosop. 😊

Copilaşi la acatist...

Inițiativă :)

-Hai să cântăm ca să înflorească ghioceii, că s-au ofilit! (Grigoraș ☺)

Gheorghiță...

(28.11.2016)

...şi un weekend singuri acasă. Sâmbătă seara am rămas doar eu cu Ionuț acasă. Am fost la repetiții pentru colinde la ASCOR. Sunt niște oameni deosebiți, de care mă atașez din ce în ce mai mult. Mi-ar plăcea să se atașeze şi ei de mine :)) Sper să cântăm pe scena filarmonicii înainte de conferință, precum şi în supermarketuri.

Ca soră mai mare, trebuia să am grijă de toate. Şi ce m-am gândit? Să mergem la bunici :)) , aşa că am scăpat de responsabilități :) , deşi Ionuț nu reprezintă o problemă atât de mare :))

Duminică am primit un telefon: Gheorghiță se trântise în genunchi seara și, a doua zi, nu mai putea merge, plângând că îl dureau piciorușele. Durerea de piciorușe ca durerea de piciorușe, dar durerea din inimioara lui când îi spunea mamei că vrea să meargă?...

Cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfinților Lui, acum este bine. S-au rugat mulți pentru el...rugăciunea este foarte puternică atunci când vine din inimă.

Dar pentru Dumnezeu

Îmi aduc bine aminte acea dimineață. Aveam vreo 4 ani. Stăteam la vechiul bloc, lângă masa de piatra. Pe jos erau multe pietricele colorate, iar cealaltă parte a grădinii era plină de plante.

Fiind uncopil foarte inventiv, m-am gândit să Îi fac lui Dumnezeu un dar,un dar special, nefăcut de El, care să vină dooaar de la mine. Mi-am chinuit mintea, am încercat să fac o legătură de iarbă în care să pun pietricele, dar am renunțat, pentru că Dumnezeu ajutase plantele să crească...
Vreo 5 minute am încercat în zadar să fac un dar deosebit, dar o viață întreagă m-a ajutat acest eşec: faptele bune, rugăciunea şi nevoința sunt darurile noastre pentru Dumnezeu .

Doamne-ajută ! Nu uitați să Îi aduceți daruri în fiecare zi Celui ce ne-a creat!

Somnul de după-amiază

De la 3 şi 5 min stau în sufragerie, încercând -împreună cu Iuliana- să îi culc pe cei trei muschetari : Grigo (6 ani), Elena (4 ani) și Gheorghiță  (2 ani neîmpliniți - mai sunt două săptămâni așa, yee) şi abia acum 15 min a adormit bebe (aproape o oră ne-am chinuit cu ei).

Pentru început, Elena stătea în fotoliu şi râdea (probabil de stres). A primit şi bătăiță, deh, nu suntem în Norvegia, dar e bine. Şi cel mai grav e că nu înceta, îi venea să plângă, dar râdea (dovadă că orice om trist are ceva de care se poate amuza). Okey, până la urmă a încetat.

 Trebuia să îi fac masaj şi să o culc, în timp ce Iuliana avea de ținut în frâu doi zmei: pe Gheorghiță îl ținea pe picioare, iar Gheorghiță ținea o carte -ciudat- cu prințese  (mama tatalui bunicii fratelui varului etc :)) ), iar Grigo îi stătea de-a stânga, pt că... he wasn't right. :)

Gheorghiță citea povestea lui, în limba lui, cu accentul lui, foarte fericit că el avea voie să râdă. Bebe citea, Grigo râdea de bebe, bebe râdea de Grigo, Elena se scula să facă liniște, eu să o culc pe Elena, Iuli încerca să fie serioasă, eu râdeam de situație...nebunie totală. Mă doare capu de oboseală, sunt trează de la 6 jum, după doar 6 ore de somn (insomnii, că na :) )...şi, evident, Grigo încă nu a adormit, iar eu aștept după el...

Ce pot spune...sper să aveți o după-amiază mai reușită! :)

Vară 2016 - de când nu eram așa obosită.... :)

Puterea de a ierta

...se gaseste numai in inimile curate si neprihanite. Ca de copil.

Sambata trecuta seara, in timpul rugaciunilor, obosita de statul in picioare (am luat miercuri o viroza, inca sunt in recuperari, o sa vorbesc despre asta in alta postare pentru ca m-am hotarat sa nu mai fac postari kilometrice), m-am asezat pe  minge de gimnastica. Elenuca s-a pus la mine in spate si a stat ceva timp acolo pana m-am gandit ca nu e pozitia nimerita la rugaciune. I-am zis sa se dea jos, m-am ridicat, dar am tinut-o putin de maini.

Nu stiu exact ce si cum s-a intamplat, cred ca m-a apucat de esarfa si eu simteam cum ma trage, asa ca i-am smuls-o din maini...si a cazut. Cand m-am intors cu spatele, era intinsa pe jos, cu capul pe o parte si nu a scos niciun sunet Si-a spart capul intr-un maner de sertar. Apoi, brusc, a inceput sa tipe, iar eu am inceput pur si simplu sa plang...am plans farte mult, m-am oprit doar ca sa nu ii determin si pe ceilalti sa planga. Apoi, cand am mers la mine in camera, Elenuca a venit la mine sa imi spuna ca ma iubeste...