Puțină educație Montessori

Inspirată de Maria Montessori și încredințată că metodele și conceptele pe care le promova sunt pe sufletul copiilor, am încercat să îi vorbesc Anastasiei pe limba ei - prin concret. 

Astazi, i-am atras atenția asupra soarelui strălucitor și asupra cerului aproape senin. Ne-am plimbat un pic la soare, i-am arătat gardurile vii și ramurile copacilor care au înmugurit, dar și rădăcinile unor plăntuțe, chiar dacă nu erau reprezentative pentru schimbarea anotimpurilor. După plimbare, am dus-o în casă, iar apoi m-am întors afară să alerg. I-am adus o crenguță găsită pe jos, plină de mugurași. 

Sunt sigură că astăzi a înțeles multe despre primăvară și natură. 

Despre țânțari

Da, este trecut de miezul nopții și scriu pe blog. Slavă Domnului, nu în totalitate furioasă, ci pe jumătate amuzată. 

Nu știu pentru ce perioadă din an vin în vizită țânțarii pe la voi, dar știu că în camera mea se simt... ca la ei acasă, din vară până în zilele noastre. Am întâlniri deopotrivă diurne și nocturne cu ei. La început, mă alarmam - ce de orice oaspete neinvitat-, însă, cu timpul, am început să îi ignor. Seara devin cel mai greu de suportat: când să mă cuprindă somnul, fie aud un fin, dar teribil de iritant zzzzzzzzz, fie simt mâncărimi deranjante pe degete, pe antebrațe, pe picioare, pe față... De mult timp formam uneori întruniri ad-hoc pentru a extermina țânțarii din cameră, însă doar de câteva săptămâni sunt, personal, într-un continuu război cu ei.

Există țânțari cuminți și țânțari obraznici. Țânțarii cuminți înțeleg să te lase în pace măcar până adormi. Se dau la o parte când le faci semn ca apucatul cu mâna. Își cunosc limitele. Dar există țânțari de-a dreptul tupeiști. Țânțari care se bagă exact sub nasul tău. Care se pun în fața ecranului telefonului, trăgând nerușinați cu ochiul în conversațiile tale intime, atât de protejate, de altfel, prin politica de confidențialitate. Țânțari care, în loc să te lase când îi respingi, revin în câteva secunde cu forțe proaspete, hotărâți să încalce la intimidare hotarul. 

Un astfel de țânțar obraznic mi-a pus capat răbdării. M-a pișcat tocmai de buză. Aici stă dovada:

De atunci, nu mai iert niciun bâzâit. Îmi pare rău când știu că îi așteaptă papucul, dar nu am altă opțiune: au intrat unde nu ai voie. Dacă ar fi în altă parte a casei, i-aș ierta, căci sunt, totuși, un dușman de treabă: într-o seară, puteam lăsa un țânțar să degere în frigider, dar l-am eliberat. Altfel, nu am de ales. Și eu sufăr: pe lângă mâncărimi/ sunete enervante, lumina pe care o aprind ca să găsesc inculpații îmi fură dramul de somn cu care am rămas.

Există seri cu capturi mai mult sau mai puțin consistente (am ajuns, în toamna asta, și la cifra 6!). Sunt tare curioasă: de unde tot vin?

Tocmai reciteam postare pentru a retușa greșelile strecurate, când... un alt musafir nepoftit. Al treilea din seara (sau noaptea?) asta.

Absolvire 2020 - poze

La bac... A fost bine. 😊 Am avut mari emoții la română, deoarece am fost pusă să rescriu lucrarea peste o oră și jumătate, pierzând vreo 15 minute doar cu copiatul... Am scris în grabă, nu cum aș fi vrut. Nu aș fi vrut să îmi cadă comedia, pentru că nu îmi plăcea comentariul (aș fi preferat Floare albastră, Enigma Otiliei sau Maitreyi), dar îl știam bine. La mate - totul fără probleme. La bio - disconfort fizic (greață, senzație de vărsături, impresie că aveam nevoie constant la toaleta). Când am văzut că am rămas 4 în sală, mi-am verificat o dată lucrarea repede și am dat-o. Poate îmi venea ideea pentru care am pierdut 0,2, dar nu regret:dacă aș da timpul înapoi, tot bio aș alege și tot prina din ultimii 4 aș pleca.

Absolvirea a fost tinuta in curtea scolii, intr-un spatiu fara pic de umbra, unde am stat 2h in soarele de dupa-masa si unde m-am ars pe fata putin. :) Aș fi vrut să se fi ținut în parc, întrucât ar fi fost umbra, iar numărul de locuri nu ar fi fost limitat. La intrare, nu ni s-ar mai fi luat temperatura (mulți dintre absolvenți și însoțitori au fost respinși prima oara și nevoiți să stea la umbră, întrucât pana să ajungă la poarta, se încingeau prea tare de la puternicul soare de iunie). Dar bine că am făcut-o!:) 

Acum mă bucur că am terminat cu liceul, cu bacul, cu absolvirea și cu pozele de album. Aștept, fără nerăbdare, anii de studenție. 😊

 

 

 
  
 

Thoughts!

La pana-alaltaieri-nu-destul-de-faimosul CNFB, a venit Dorian Popa pentru a face schimb de vieti cu Selly. Nu sunt de acord cu asta, dar atata timp cat nu ma afecteaza personal, nu ma precipit, nu ma implic afectiv prea tare. :)  Fiind si o zi minunata in care am mers la Lainici, am facut si un filmulet mai "special" 😁 Cu o "tiny victory" :) si cu Anastasiuta.

Multumiri calduroase cameramanului 😊❤ si vizionare placuta tuturor!!!

9 luni si deja facem primii pasi!

Anastasia este o minune! De la 7 luni sta in picioruse, iar acum porneste usor-usor la drum!
Ne lumineaza zilele cu zambetul ei larg, cu incercarile fara sfarsit de a vorbi, cu nestapanita ei curiozitate, cu cantecelele ei...

Anastasia =Inviere si noi simtim asta. ❤

Gheorghiță :)

• Malia, hai să te legăn (iulie 2017, 2 ani)
• la slujba, nemancat: Mami, haide, ca nu mai pot de impartasanie!
• Prietenul meu imi aduce niste flori, pe care le las pe birou pana ma intorc de la plimbare. Vine Ghe si spune, emotionat: "Oh, vai, ce flori am!! Multumesc, Toma, pentru flori!"
• Ursul nu joaca de voie, ci de nevoie. Asa si eu. Eu nu ma joc de voie, ci de nevoie.
• Iuliana, didactic: "Gheorghe, stii cine a fost Sf Nicolae?"; Gheorghe: "Da....un sfant care toata viata lui a dat jucarii la copii"
• Altadata, am primit un trandafir de la Toma. Gheorghita, sensibil: "Noi impartim tot, asa-i?"
• De la mare, Toma le-a adus lui Grigo si Ghe o plasa intreaga de scoici si cochilii culese de mama lui, iar mie cateva luate de el. Si pe acestea putine am fost nevoita sa le impart cu Ghe....
• Alte lucruri, de la Toma, impartite cu Gheorghita, ca intre frati: o cruce luata de la o manastire, un Mos Craciun tricotat, un fulg de nea sclipicios tricotat... cam atat imi amintesc. Macar nu a atentat la scrisori! :D
• "Gheorghita, tu ai facut un rogres in ultima vreme!" "De la freza asta pe care mi-ai facut-o."
  "Nu, de la Sf. Moaste din Salonic." Gheorghe se lumineaza la fata:"Aa! Deci stiam eu ca Dumnezeu exista si la greci!"
• Vara, la paraul din parc:"Eu vad niste pesti invizibili"
• "Cum s-a dezdracit? Cum a scos dracii din ea?" Gheorghe, ganditor:"Cred ca cu penseta"
• Gheorghe, dupa ce in prima zi de cand au adus-o acasa pe Anastasia i-a numarat degetele sa vada daca sunt toate, a observat ca nu are dinti: "Mama, sa ii punem niste dintisori cum i-au pus si lui Roberto" (Roberto e vecinul nostru de 1 an-2).
• Gheorghe purta, prin ianuarie, cipicii, ca noaptea sa nu ii viseze urat picioarele.
• Eu, incercand sa ma arat educata: "buna!"; Gheorghe:"ho, ma, ca doal suntem prieteni!"
• Iuliana:Ce ai, Gheorghe, in gura?
  Ion: Are paine cu icre si halva.
  Iuliana:Zi, ma, ce ai in gura?
  Gheorghe: Paine cu alah
• Gheorghe are obiceiul de a se juca la o alunita (nita ii zice el) de pe mana mamei.
  Ion: Lasa nita mamei, iti dau eu o nita mai tanara
  Ghe: Lasa-ma, nita lui mama e mai crestina decat a ta, ca a fost de mai multe ori la biserica
• Ghe, uitandu-se pe o carte: Asta ce e?
  Eu: Paduchele de par
  Ghe: De care par? Al romanului?
  

  

  Ajutand la bucatarie, Ghe face transplant de suflete intre usturoi si ceapa

Harnicuti, ii taiem si noi unghiile mamei, nu doar ea noua! ^^

Sper sa revin cat mai curand cu o noua sesiune de pus la un loc perlele fratiorului meu drag..

De asemenea, v-am ramane indatorati daca ne-ati traduce, pana atunci, in engleza "fugiti, ba!" 😄

Licăriri de optimism

• Când te-ai trezit la 6:45am, te-ai întors după o oră de mate (deh, vine vacanța și ne mai permitem să absentăm :) ) și toți care sunt acasă dorm;
• Când ai multe planuri, în diferite stadii 
• Când se simte atmosfera de sărbători 
• Când ai o dorință nebună să afli cât mai multe despre cât mai multe, să fii creativă și să îi inspiri și pe alții 
• Când ești bucuroasă că ai găsit cum să împaci și capra (romana&engleza), și varza (psihologia) 
• Când ești mulțumită de stadiul în care te găsești cu "dezvoltarea personală " și ai încă energie să mergi mai departe
• Când, în sfârșit  treburile merg spre bine și știi că Doamne-Doamne te iubește 

...te așezi la birou, iei stiloul în mână, îți pui coronița de flori primită anul trecut de la dragul tău și , harnicuță, te apuci de tema la mate, ca să ai cât mai multă libertate în weekend!

Motivație vă doresc!!!😊

În căsuțe cu băieți...

...mașinuțele sunt indispensabile!

Cele mai proaspete apariții: o mașinuță (redactorul nu știe ce marcă e..) și două motociclete. Patronii acordă o deosebită importanță spiritului de echipă, așa că astăzi au asigurat integrarea eficientă  in societate a nou-venitelor.

 Asociația G&G (Grigo și Gheorghiță) găzduiește diferite evenimente din lumea automobilelor : noi apariții, curse, excursii prin diferitele țări (camere) ale lumii (casei), expoziții (sau întruniri generale).

! Activitățile sunt menite să întărească relațiile dintre conviețuitori și să optimizeze colaborarea acestora !


Vorbind mai serios (desi inainte tot serios vorbeam), aceste masinute ne cam dau de lucru, intrucat dauneaza ordinii generale din casa si rapesc mult spatiu pretios, incurcand circulatia celor din casa. Dar, din cand in cand, e placut sa le privesti... si mai ales pe cei doi baietei, profund absorbiti de "chestiile cu roti". :)

Inconștiență

Azi am participat pentru a doua oara la o inmormantare. O ruda foarte indepartata, inaintata in varsta - nu a luat pe nimeni pe nepregatite (boala, suferinta, spusele doctorilor), in afara de inimile indurerate ale celor din familie sau ale altor apropiati. 

Desi eram obosita (nesomn, caldura, agutatia de dinainte), cuvintele slujbei au miscat putin o inima impietrita. Si cum nu? 

Auzi despre moartea trupeasca, despre desertaciunea lumii acesteia, dar vezi si trupul neinsufletit, care s-a luptat cu multe de-a lungul timpului, iar din acest moment doar sufletul traieste. Si, ceea ce e cel mai important, traieste conform trairii pamantesti. 

Cred ca ar trebui sa participam mai des la inmormantari, chiar daca nu sunt ale celor apropiati noua. Poate asa vom constientiza ceva mai mult ca lumea de aici ARE sfarsit... Si, totodata, ca suntem nemuritori cu sufletul .

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca! 

Amin.

Lupte interioare de târzie adolescență...

Mă uit împrejur și sunt indignată de comportamentul și atitudinea unor oameni. Mă lovesc tot mai des de latura mea defensivă neexersată. Dacă nu suporți nesimțirea celorlalți, ești perceput ca egoist, neînțelegător, poate chiar deplasat. Trebuie înfrântă dorința de a face pe plac oamenilor, de a da bine la imagine etc. O categorie de oameni față de care simt repulsie o reprezintă cei care, de dragul de a da bine la public, își însușesc o pregnantă lașitate.
Ultimul șoc: o colegă mă zgârie pe mână în fața profesoarei, dar aceasta din urma nu îi spune nimic "favoritei". Sunt supărată pe mine că sunt și eu, uneori, prea lașă ca să spun lucrurilor pe nume, să semnalez ce nu este în regulă.
O altă categorie îi include pe cei care nu își cunosc locul. Se bagă în discuții neinvitați, pun o sumedenie de întrebări despre lucruri personale, nu te lasă deloc să te plimbi liniștit cu altcineva, că hop! și ei. Alții îți mai și cer servicii. Bunul simț al unora mai trebuie scăzut în lumea de azi. Pentru că foarte mulți vor să le fie slujită lenea.

Ganduri de duminica ...

Cu o saptamana in urma a ajuns in valea plangerii micuta Anastasia.

 Miscarea, pomii infloriti, muzica buna, plimbarile in natura - da, toate au efecte pozitive asupra starii noastre interioare. Dar la mine ajunge incomparabil mai usor picatura din seninatatea unui nou-nascut. Atat de lin ii este somnul, atat de dulce privirea! Ma uit intrigata la omuletul din fata mea, care are un sufletel pe care nu l-a patat in niciun fel (si care va scapa de pacatul stramosesc dupa Paste, cel mai probabil). Copilita aceasta durdulie are viata in fata. Nu stiu ce soi de vise ascund pleoapele delicate si inocente, nu stiu ce vorbulite de duh stau pregatite sa iasa de pe limbuta indrazneata (asa simpatica era in primele 3-4 zile cand cauta cu ea sa pape! si mai cauta si unde nu trebuia :) ). Ii place sa ii faca parintii masaj pe spate. Ii place sa o mangaiem. Ii place sa auda vocea mamei. Ii place sa o plimbam prin casa. Si ii place sa ii cantam. Surioara mea.

Si mai mult ma sensibilizeaza dragostea, atentia si afectiunea cu care baietii o trateaza...

Gânduri de duminică...

În unele zile, trebuie să încerci să te faci singur să râzi (exact cum am făcut eu în poză ☺) .

Tot văd cum, în post, patimile se arată tot mai boldat. Însă trebuie să mergem înainte, cu smerenie -că suntem neputincioși, că avem nevoie de ajutorul Celui de Sus- , cu rugăciune și... mărturisire. Și cu lecturi duhovnicești. Care îmi dau un entuziasm de a mă nevoi, de a fi mai bună, dar foarte repede zboară gândul cel folositor...

Într-un final fericit, mă apropii de un nivel decent de importanță acordată notelor / pretențiilor exagerate ale profesorilor. 

Așteptăm cu o nerăbdare crescândă să vină pe lume micuța surioară - Anastasia. Din zi în zi, ne apropiem de mult-așteptata clipă...

O, prea frumoasă pustie...

De câteva seri, după rugăciunile de seară, ascult vocile suave ale măicuțelor cântând pătrunzătoare cuvinte. Liniște, pace, odihnă... Tânjesc după așa ceva.

Secvente din trecut derulate azi

În vacanța de iarnă am stimulat gustul colectiv pentru filme. Nu am mai avut la fel de usor senzația puternică de empatie, cum mi se întâmpla mai demult. Conștientizarea oarecum involuntară pe parcursul filmelor că personajele sunt fictive, că oamenii aceia nu sunt sinceri scădea intensitatea trăirilor. Așa se întâmplă când ai colegi care fac teatru și ești mai aproape de actor decât de personaj. Însă sambata si duminica am vazut doua filme care mi-au placut mult.
❧The Young Victoria

Nu cred ca mai dureaza mult sa fie raspunsul la intrebarea "ce film iti merge la suflet?". Desigur, mai sunt cateva clasice pe care le recomand tuturor, insa acesta mi-a  vorbit intr-un mod putin diferit. Romantic si istoric totodata, m-am bucurat, in sfarsit, ca pot avea incredere in ceea ce se deruleaza pe ecran. Foarte frumos regizat, decorurile bine alese, rochiile acelea care imi smulg si un oftat la fiecare gand indreptat catre ele, intreaga  atmosfera de epoca... Nu am un ochi critic exersat si nici nu am pretentia: chiar daca un expert ar avea de facut unele obiectii, tot as spune cu tarie ca realizarea este de laudat. Mi-a starnit interesul pentru istorie (care nu e punctul meu forte). Cand voi mai da pe la biblioteca si vor urma zile linistite, voi lua o carte despre regina Victoriei.

Dar ceea ce m-a sensibilizat peste masura a fost relatia Victoriei cu Albert. Nu spun ca replicile au fost extrase mot-a-mot din realitate, insa faptul ca regina a purtat negru pentru tot restul vietii de la moartea sotului (timp de 40 de ani!) este indeajuns de graitor pentru a nu mai adauga eu cat de mult se iubeau. Si, ca sa nu intru mai mult in istorie decat o face filmul, amintesc numai cele doua bune motive pentru care Albert si-ar fi dat viata pentru aleasa inimii:
"In primul rand, eu pot fi inlocuit, in timp ce tu nu. In al doilea, esti singura sotie pe care o am sau o voi avea vreodata. Esti intreaga mea existenta. Si te voi iubi pana la ultima suflare."
Atata daruire. Atata afectiune. Iata, deci, se poate!

❧Belle

Tot istoric filmul, dar mai putin sentimental. Este prezentat cazul Zong, primul pas spre eliberarea negrilor de sub sclavie. Mi-a placut si dramul de romantism, si anume ca personajele (principale) au fost ferite de casatorii nefondate pe dragoste. Mult am fost miscata si cand au aratat in final tabloul faimoasei (sau nu - eu, de pilda, nu auzisem de ea) Dido Elizabeth Belle. Frumusetea filmului a dat-o caracterul istoric: ceva real si fericit!

Istorie si romantism. Noi curiozitati. Noi pasiuni,

Scopuri atinse,dar nu și ultime

Entuziasm înainte de vacanțe :) . Păstrând obiceiul (mai mult sau mai puțin inteligent), îmi propun o serie de activități pe care să le fac. În ultima vreme, tot mai multe vreau să adaug la CV-ul de performanțe domestice :) . Deocamdată, nu apar pe listă decât:

• o mânușă începută în decembrie și terminată la început de ianurie 

M-am apucat și de o păturică, dar trebuie să îi cer mamei ajutorul,deoarece nu mai știu să continui. Aș vrea să fac și a doua mănușă și, de preferat, înainte de sosirea primăverii. Recunosc că sunt puțin dezamăgită deoarece nu este foarte flexibilă și nici nu am lucrat-o excepțional (se mai văd unele imperfecțiuni). Dar este făcută de mine :) și chiar am pus suflet când am lucrat-o, așa că o să îi trec cu vederea neajunsurile, chit că o să o (/le) țin ca exponat(/e)...

stadiu intermediar :)

•  o pâinică cu cartofi 

Am fost la ziua de nume a unei cunoștințe și am zis să "bring something to the table" la propriu :) A fost a doua pâine, după rețeta aceasta, coaptă de cuptorul nostru :D . Au fost câteva reacții pozitive, iar surorile mele au lăudat-o extremist cu (o) sinceritate (mai mult sau mai puțin bine mimată). Ah, iar eu n-am mâncat, deorece nu m-am simțit foarte bine. Și nu puteam cere o felie pentru acasă :) . Sau cine știe...
 A fost o bună ocazie să experimentez ce simte o gospodină când gătește ceva pentru alții. Voi fi mai atentă cu mami :) (care ne gătește zilnic).

Șii mai sunt restantă și pe blog cu o sumedenie de postări, sper să recuperez cât de curand!

În prag de nou an...

Mai mult dependenta de 2017, mai mult indragostita de 2018, sper sa fie urmati de un an pentru care sa fiu cel putin tot atat de recunoscatoare. Sufletul meu a cunoscut noi stări, s-a luptat cu probleme tot mai subtile, tot mai existențiale, tot mai greu de gestionat. Așa se întâmplă când crești :) . Însă iubesc să trec prin momente dificile, pentru că aurul în foc se lămurește. Foarte mult se câștigă în urma luptelor interioare sau în urma situațiilor neașteptate și nu tocmai de dorit. Doar să fie dorință de creștere interioară. Sper ca în 2019 nu să nu întâmpinăm obstacole, nu să întâlnim numai persoane bune, cu suflet frumos, ci să avem șansa cât mai des să ne apropiem de perfecțiune și să profităm în fiecare zi de faptul că suntem ființe umane, cu potențial nemărginit. Să fim trecuți învinși sau învingători în cronica contemporanilor, dar să fim de fiecare dată soldatul ce luptă pentru o cauză nobilă.

O privire scurtă asupra anului acesta...prin poze. Enjoy them! ^.^


Ianuarie...

Februarie...

Martie...

Aprilie...

Mai ...

Iunie...

Iulie ...

August...

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Sursa: camera telefonului meu (sau a altora din familie)

La mulți și binecuvântați ani!!!