Scopuri atinse,dar nu și ultime

Entuziasm înainte de vacanțe :) . Păstrând obiceiul (mai mult sau mai puțin inteligent), îmi propun o serie de activități pe care să le fac. În ultima vreme, tot mai multe vreau să adaug la CV-ul de performanțe domestice :) . Deocamdată, nu apar pe listă decât:

• o mânușă începută în decembrie și terminată la început de ianurie 

M-am apucat și de o păturică, dar trebuie să îi cer mamei ajutorul,deoarece nu mai știu să continui. Aș vrea să fac și a doua mănușă și, de preferat, înainte de sosirea primăverii. Recunosc că sunt puțin dezamăgită deoarece nu este foarte flexibilă și nici nu am lucrat-o excepțional (se mai văd unele imperfecțiuni). Dar este făcută de mine :) și chiar am pus suflet când am lucrat-o, așa că o să îi trec cu vederea neajunsurile, chit că o să o (/le) țin ca exponat(/e)...

stadiu intermediar :)

•  o pâinică cu cartofi 

Am fost la ziua de nume a unei cunoștințe și am zis să "bring something to the table" la propriu :) A fost a doua pâine, după rețeta aceasta, coaptă de cuptorul nostru :D . Au fost câteva reacții pozitive, iar surorile mele au lăudat-o extremist cu (o) sinceritate (mai mult sau mai puțin bine mimată). Ah, iar eu n-am mâncat, deorece nu m-am simțit foarte bine. Și nu puteam cere o felie pentru acasă :) . Sau cine știe...
 A fost o bună ocazie să experimentez ce simte o gospodină când gătește ceva pentru alții. Voi fi mai atentă cu mami :) (care ne gătește zilnic).

Șii mai sunt restantă și pe blog cu o sumedenie de postări, sper să recuperez cât de curand!

Hobby - premiera

De mult timp am in minte imaginea mamei crosetand sau tricotand. Cand eram mai mititica, impreuna cu sora mai mare, coseam pe etamina. Numai bine ca, primind de la prietenul meu un mosulet crosetat si amintindu-mi de un foarte frumos dar foarte frumos de la o bloggerita (un fluturas crosetat), mi-a venit fromidabila idee de a-mi pune la incercare. Numai bine ca, la o ora de info libera, am urmarit niste tutoriale, despre cum se croseteaza o inimioara, un trandafir, fulg de zapada si un semn de carte. Inimioara mi s-a parut accesibila si pentru incepatori.

Zis si facut. Astazi a nins (si fulgii inca se grabesc sa ajunga la cea mai joasa altitudine permisa). Nu stiu de ce ma bucur grozav de mult cand da o zapada. Ma simt fericita si detasata de griji. Cateva poze :

Cand am ajuns acasa, am facut cateva teme pentru scoala, m-am pus pe lucru. "De ce sa astept pana la vacanta?". Asadar, am luat un ghem de ata rosie, niste crosete si laptopul.

"ii vin de hac!"

Fiind incepatoare, mi-a luat muult pana sa imi reuseasca. In primul rand, am stricat de vreo 4-5 ori ceea ce incepusem, iar, cand, in sfarsit, am finalizat inimioara, am observat ca adusesem o nota de originalitate, deformand-o...

Apoi am luat un ghem de o alta culoare, pentru a schimba putin starea in care eram si cu care porneam la lucru. A iesit mult mai bine in final...

Afara se tesea un curat strat de nea, inauntru se tesea o inimioara timida...