Demitizări...

Fii tu însuți- mit ?

Inspirația vine când ești cel mai puțin pregătit pentru ea! :)

E timpul!

Este timpul să îmi respect corpul, mintea, sufletul! Este timpul să acord atenție plăcerilor din viață! Este timpul să îmi asigur niște relaxare!

De azi incolo, seară de seară, după 8:30pm, activitățile intelectuale (scolare) iau sfarsit pentru mine.😊 Mintea are nevoie de odihna, iar sufletul de hrană .

Licăriri de optimism

• Când te-ai trezit la 6:45am, te-ai întors după o oră de mate (deh, vine vacanța și ne mai permitem să absentăm :) ) și toți care sunt acasă dorm;
• Când ai multe planuri, în diferite stadii 
• Când se simte atmosfera de sărbători 
• Când ai o dorință nebună să afli cât mai multe despre cât mai multe, să fii creativă și să îi inspiri și pe alții 
• Când ești bucuroasă că ai găsit cum să împaci și capra (romana&engleza), și varza (psihologia) 
• Când ești mulțumită de stadiul în care te găsești cu "dezvoltarea personală " și ai încă energie să mergi mai departe
• Când, în sfârșit  treburile merg spre bine și știi că Doamne-Doamne te iubește 

...te așezi la birou, iei stiloul în mână, îți pui coronița de flori primită anul trecut de la dragul tău și , harnicuță, te apuci de tema la mate, ca să ai cât mai multă libertate în weekend!

Motivație vă doresc!!!😊

Din notițe...

Primul videoclip...

... de pe youtube :)

Duminica, dupa slujba, soare. Cu liniste in suflet si pusa pe sotii :D , am rugat-o pe Eca sa ma filmeze. Nu aveam o idee clara conturata in minte, dar simteam nevoia sa transmit ceva astazi. Ceva despre libertatea de a avea propriul stil. 

Am facut greseli, fiind totul spontan, nu am retusat totul - sunt om si nu ma deranjeaza sa se vada. Daar am decupat multe secvente in care radeam :) , deveneau putin iritante. 

Sper sa aduca o farama de progres macar la nivel rational (daca nu si in fapte) celor care il vad! 

Sa construim o lume de oameni frumosi! ^ . ^

Secvente din trecut derulate azi

În vacanța de iarnă am stimulat gustul colectiv pentru filme. Nu am mai avut la fel de usor senzația puternică de empatie, cum mi se întâmpla mai demult. Conștientizarea oarecum involuntară pe parcursul filmelor că personajele sunt fictive, că oamenii aceia nu sunt sinceri scădea intensitatea trăirilor. Așa se întâmplă când ai colegi care fac teatru și ești mai aproape de actor decât de personaj. Însă sambata si duminica am vazut doua filme care mi-au placut mult.
❧The Young Victoria

Nu cred ca mai dureaza mult sa fie raspunsul la intrebarea "ce film iti merge la suflet?". Desigur, mai sunt cateva clasice pe care le recomand tuturor, insa acesta mi-a  vorbit intr-un mod putin diferit. Romantic si istoric totodata, m-am bucurat, in sfarsit, ca pot avea incredere in ceea ce se deruleaza pe ecran. Foarte frumos regizat, decorurile bine alese, rochiile acelea care imi smulg si un oftat la fiecare gand indreptat catre ele, intreaga  atmosfera de epoca... Nu am un ochi critic exersat si nici nu am pretentia: chiar daca un expert ar avea de facut unele obiectii, tot as spune cu tarie ca realizarea este de laudat. Mi-a starnit interesul pentru istorie (care nu e punctul meu forte). Cand voi mai da pe la biblioteca si vor urma zile linistite, voi lua o carte despre regina Victoriei.

Dar ceea ce m-a sensibilizat peste masura a fost relatia Victoriei cu Albert. Nu spun ca replicile au fost extrase mot-a-mot din realitate, insa faptul ca regina a purtat negru pentru tot restul vietii de la moartea sotului (timp de 40 de ani!) este indeajuns de graitor pentru a nu mai adauga eu cat de mult se iubeau. Si, ca sa nu intru mai mult in istorie decat o face filmul, amintesc numai cele doua bune motive pentru care Albert si-ar fi dat viata pentru aleasa inimii:
"In primul rand, eu pot fi inlocuit, in timp ce tu nu. In al doilea, esti singura sotie pe care o am sau o voi avea vreodata. Esti intreaga mea existenta. Si te voi iubi pana la ultima suflare."
Atata daruire. Atata afectiune. Iata, deci, se poate!

❧Belle

Tot istoric filmul, dar mai putin sentimental. Este prezentat cazul Zong, primul pas spre eliberarea negrilor de sub sclavie. Mi-a placut si dramul de romantism, si anume ca personajele (principale) au fost ferite de casatorii nefondate pe dragoste. Mult am fost miscata si cand au aratat in final tabloul faimoasei (sau nu - eu, de pilda, nu auzisem de ea) Dido Elizabeth Belle. Frumusetea filmului a dat-o caracterul istoric: ceva real si fericit!

Istorie si romantism. Noi curiozitati. Noi pasiuni,

Hobby - premiera

De mult timp am in minte imaginea mamei crosetand sau tricotand. Cand eram mai mititica, impreuna cu sora mai mare, coseam pe etamina. Numai bine ca, primind de la prietenul meu un mosulet crosetat si amintindu-mi de un foarte frumos dar foarte frumos de la o bloggerita (un fluturas crosetat), mi-a venit fromidabila idee de a-mi pune la incercare. Numai bine ca, la o ora de info libera, am urmarit niste tutoriale, despre cum se croseteaza o inimioara, un trandafir, fulg de zapada si un semn de carte. Inimioara mi s-a parut accesibila si pentru incepatori.

Zis si facut. Astazi a nins (si fulgii inca se grabesc sa ajunga la cea mai joasa altitudine permisa). Nu stiu de ce ma bucur grozav de mult cand da o zapada. Ma simt fericita si detasata de griji. Cateva poze :

Cand am ajuns acasa, am facut cateva teme pentru scoala, m-am pus pe lucru. "De ce sa astept pana la vacanta?". Asadar, am luat un ghem de ata rosie, niste crosete si laptopul.

"ii vin de hac!"

Fiind incepatoare, mi-a luat muult pana sa imi reuseasca. In primul rand, am stricat de vreo 4-5 ori ceea ce incepusem, iar, cand, in sfarsit, am finalizat inimioara, am observat ca adusesem o nota de originalitate, deformand-o...

Apoi am luat un ghem de o alta culoare, pentru a schimba putin starea in care eram si cu care porneam la lucru. A iesit mult mai bine in final...

Afara se tesea un curat strat de nea, inauntru se tesea o inimioara timida...

Definitia iubirii

Copilaşi la acatist...

Regina Maria - recenzie

208 pagini de istorie. De ce istorie? Pentru că acolo se încadrează cartea. 

Am citit recent undeva că foarte puțini citesc așa cum ar trebui, căci editorii citesc pentru a căuta greșeli, femeile pentru a-și găsi idealul erou, bărbații pentru divertisment, pentru a se distra etc. Așa că, în orice operă, indiferent de gen, fiecare poate găsi ceva interesant, ceva ce să îl preocupe, ceva nou, și, important de ținut minte!, acel ceva să îl pasioneze. Lumea este plină de comparații, unde nu vedem ceva clar, transpunem ceea ce știm deja. 

Aș fi mulțumită dacă aș putea analiza o carte din toate punctele de vedere posibile și imposibile, dar mă depășește atenția distribuită, mă pierd foarte ușor în detalii..cred că sunt prea obosită, cel puțin momentan vorbind. Nu pot spune că îmi place istoria, nu stau bine cu numele și anii (și asta ține chiar și de viața mea de zi cu zi...), dar îmi place să răsfoiesc de temps en temps manualul de istorie. Ce sens are să citesc articole de istorie, dacă nu rețin numele sau datele, dacă nu mă interesează să știu câte neamuri avea cutare logofăt?  Are, dar abia anul acesta l-am sesizat: pot analiza psihologic oamenii, pot vedea mentalități, spiritul poporului nu a murit, patimile și virtuțile părinților se moștenesc, după cum bine se știe. Îmi place să aflu despre oamenii vechi, despre felul în care trăiau, vorbeau, se îmbrăcau, despre simplitatea lor, despre urmările asupra oamenilor a schimbărilor din lume, despre pasiunile lor. Chiar și știința de astăzi ține de istorie. De ce? În istorie este și ea consemnată. În istorie vom fi și noi, precum am fost și în cea de ieri, de anii trecuți...Doar să aibă cine să citească despre noi. Și cine va citi, să se și folosească! 

Dar să nu filosofăm mai mult decât ne permit cunoștințele (scaunul pe care stai să nu fie mai înalt decât teancul de cărți pe care le-ai citit! :) ), așa că mă voi opri aici.

Am descoperit în carte o regină, o femeie, o mamă. Părți bune și părți rele. Nu era ortodoxă... și îmi pare rău. Ar fi fost mai aproape de biserica noastră, ar fi ajutat-o mult.  

Toată lumea care a auzit de regina Maria știe despre ajutorul enorm acordat răniților de pe timpul războiului. Era o femeie de o mare sensibilitate: „Maria face în continuare inspecții pe la spitalele din Moldova. Are obiceiul de a păși foarte încet prin sălile cu bolnavi, astfel încât să nu li se pară că-și face vizita în grabă. Doctorii o sfătuiesc să poarte mănuși de cauciuc când umblă printre bolnavii de tifos. Dar eu mă împotrivesc, pentru că toți soldații îmi sărută mâna și nu pot să le dau să sărute o mână de cauciuc.”, având și un mare spirit de sacrificiu, îndurând mizeria pentru a-și sprijini poporul: „Când se întorcea seara târziu acasă la Iași, scrie principesa Ileana, partea de jos a rochiei - pe vremea aceea se purtau rochii lungi - era de culoare gri-cenușie, ca și cum ar fi fost praf, dar nu era praf, erau păduchi”, „Mi-am alergat Fordurile fără milă, vreo doisprezece ani, până când s-au desfăcut în bucăți”. Frumoase, regești fapte! 

Arthur Verona

Încă ceva care m-a impresionat: se implica în evenimentele culturale, încuraja tinerii artiști, tinerii pasionați. Ea a patronat „Tinerimea artistică” (înființată în 1901), ce includea o nouă generație de pictori (Arthur Verona,Kimon Loghi, Constantin Artachino etc.), fiind prezentă în fiecare an la expozițiile acestora, expunând acuarele alături de ei și susținându-le participarea la expoziții internaționale, prima fiind la Atena (1903). De asemenea, Maria patronează și Societatea „Domnița Maria”, care deschide la București un atelier unde se copiau foarte frumoase scoarțe și velințe. 

Constantin Artachino

Kimos Log

Nu aș vrea să par ca la reclamele tv... „pentru mai multe detalii, apelați la...” (în cazul nostru, cartea aceasta), dar nu aș vrea să vorbesc mai mult despre talentele reginei. Important de reținut este că stăpânea arta conversației, arta cuvântului. Sunt deseori citate cuvintele reginei..descrie atât de frumos, atât de viu, atât de amănunțit! Îi recunosc talentul, i-l admir. 

Având atâtea daruri (morale și materiale deopotrivă), nu s-a ferit de patima mândriei. De câteva ori mi s-a părut urâtă mulțumirea de sine...parcă avea o părere prea bună despre ea ce te dezgusta la un moment dat prin exprimări de genul: „Dacă nu eram eu”, „Eu făcusem asta pentru țară”, „eram regina și stăpâna lor”... Mare virtute este smerenia. Adevărat...oricâte daruri ai avea, dacă ești mândru...ai  pierdut tot. Dar Dumnezeu are grijă de toți, nu trebuie să îi judecăm. Spre sfârșitul vieții, Maria spune câteva maxime...de ce spre sfârșitul vieții? Probabil pentru că atunci li se deschide mintea oamenilor, când se apropie de moarte... spre sfârșitul vieții sau când dau de greu: atunci se smeresc. Precum și marii învățați păgâni au spus lucruri mari (din voința lui Dumnezeu, normal), așa și regina (cred eu) a văzut bine patimile oamenilor. Maxime bune am întâlnit prin carte, o să le trec mai jos. De asemenea, vede și urăște patimile firii omenești: „Binele și răul ies la iveală în asemenea clipe. Iubitorii de panică, iubitorii de dezastru, invidioșii, neiertătorii, fricoșii, lașii, toți ridică azi capul; fiecare după micimea inimii sale grăiește, făptuiește și ne tulbură...”. 

Mari și frumoase fapte a făcut regina noastră. A avut și greșeli, dar nu aș vrea să vorbesc eu despre ele :) . 

Cuvinte...

• Bietele fete neștiutoare, cât de ușor sunt de păcălit! (Regina Maria)
• Eu cred că toți socotesc că, dacă sunt rege, eu nu am sensibilitate. Nu e oare curios că nimeni, nimeni nu pare să gândească că sunt și eu om din carne și sânge ca toată lumea?” (Regele Ferdinand; acesta îi citea în original pe Dostoievski și Tolstoi)
• „a alege e o dovadă de înțelepciune” - autorul. După citarea unei descrieri luminoase  Nadejdii Știrbei, autorul, ușor ironic, a zis: ”Hmm! Ar mai trebui condeiul lui Caragiale” :)
• Chiar și o poetă încoronată trebuie ca în viața de zi cu zi să se mai coboare din Parnas și să se întrețină cu dezinvoltură cu muritorii de rând. (Constantin Dumba, despre regina Elisabeta)
• Nu puteam suferi să trăiesc în neîncetate tâinuiri și viclenii diplomatice.Totdeauna îmi displăcuseră prefăcătoria și lucrurile în doi peri. (Regina Maria)
• Da, domnilor, în fața poporului român îmi scot respectuos pălăria, însă în fața politicienilor Dumneavoastră, mă acopăr. (Clemenceanu)
• Politica greșită nu cere sancțiuni; dar hoșiile, înșelăciunile, crimele înfăptuite, lipsa de pregătiri, acelea cer o sancțiune. (Marghiloman)
• Sunt dârză până la înverșunare; aceasta îmi pricinuiește multă suferință. (Regina Maria)
• pentru suverani, a ști să asculte este o calitate de căpetenie (I.I.C. Brătianu)
• era teribil de deprimant să bați mereu la uși închise ori să faci față ignoranței din jur, a incapacității generale de a surprinde esențialul.  (Regina Maria)
• Istoria reală nu condamnă, nu ridică în slăvi, dar reține - autorul
• Se ceartă toți, toți sunt egoiști, au principii minunate cât sunt în opoziție, dar, odată ajunși la putere, fac ca și cei pe care-i critică, abuzează de aceasta pentru propriile lor scopuri. (...) marea dificultate e ura lor, unul față de altul, care este mult mai mar decât patriotismul lor. (Regina Maria)
• Să vezi un om care se îneacă și care nu vrea să se salveze este îngrozitor. (Regina Maria)
• La urma urmelor, la ce-ți folosesc popularitatea și dragostea pe care le-ai avut pentru un timp, dacă apoi, brusc, în cel mai greu moment al vieții tale, ești părăsit, iar adevărul este călcat în picioare. (...) totul este deșertăciune și tulburare. (Regina Maria)
• steaua mea a apus în prezent. Poate că așa trebuia să fie, pentru că devenisem prea făloasă, socotindu-mă mai mult decât sunt. Cred că Dumnezeu mă pedepsește... (Regina Maria)
• Dar trebuie să merg mai departe, să-mi fac datoria și să am încredere în Dumnezeu. (Regina Maria)

Maria și Mignon a ei

How to gain control of your free time - Laura Vanderkam

Merită ascultat. Cu subtitrare bună, se găsește aici.

Iubirea și timpul ❤️

Richard Clayderman - Corazón de Niño

Am dat ieri de această piesă. Începând chiar de la nume, este de o frumusețe aparte. La început, parcă  te întorci în timp, te apropii de ferestrele casei în care ai copilărit...este seară.. 9-10 p.m. ..draperiile sunt trase, dar le tragi...odată ce apare și în clip poza cu cei doi copilași. 

„A fost odată ca niciodată” - începe pianul să spună povestea fiecăruia. Mă simt atât de copil când o ascult... îmi vine să mă învârt, să alerg, să bat din palme și, totodată, îmi crește dorința de a cânta și eu o melodie care să umple inima auditoriului... 

Ce îmi spune melodia asta? Nimic. Și, totuși, multe. Mult prea multe. Trecut, prezent, viitor. Speranțe vechi și noi, dezamăgiri, bucurii, eșecuri, pierderi.. Îmi vorbește despre speranță foarte mult. Zâmbete. Muzică. Profunzime. Artă. Frumusețea vieții. Iubire. Liniște. Încredere. Talente și talanți. Voință. Amintiri. 

Ah, nu pot defini ce simt..mă regăsesc în melodie. Sunetele gingașe, subțiri ale clapelor parcă îmi trădează neputința mea de a fi mai încrezătoare, sigură și curajoasă. Atâta am lăsat nespus...și parcă aș vrea să spun, dar mă abțin. Apoi, sunetele mai grave puțin, momentele în care reușesc să mă comport corespunzător vârstei mele, când o iau de la capăt după ce s-a dus totul, când iau o alegere și o respect, când îmi propun ceva, când „iau taurul de coarne”, când sunt hotărâtă... 

Mai sunt niște instrumente, care îmi pot defini firea mea schimbătoare, vulcanică și, totodată, lirică, de visătoare. 

Foarte interesant e că mamei i se pare nostalgică compoziția asta, iar eu...nu pot să nu zâmbesc larg când o ascult...îmi vine și să plâng, da, dar nu de tristețe. Oare de ce nu simt tristețea din ea?... Sau poate trăiesc altfel melancolia...mereu mi-au plăcut melodiile/ cărțile/ filmele mai triste... deși eu mă bucur de ele.

Love story - Beethoven

Fantasy

Sursa: web.