Disclaimer: nu e o analiză profundă, ci sunt doar câteva gânduri de astăzi. Poate greșesc în expunerea mea, poate nu.
Dragilor, merg la biserică de ani de zile și niciun preot nu mi-a zis să mă opresc din învățat și să abandonez școala sau că menirea femeii e să își ducă viața într-un perimetru de 500m². Nu. De cele mai multe ori, cei care spun cât de nocivă este religia pentru societate nu au un contact real cu Biserica.
Pe vremuri, nu existau atâtea facilități ca în ziua de astăzi (oare câți dintre noi ar supraviețui decent fără electricitate?), iar majoritatea familiilor erau mult mai numeroase decât una obișnuită din zilele noastre. Hrana de bază și acoperișul de deasupra capului trebuiau asigurate de cineva - de regulă, de soț, căci femeia trecea prin mai multe nașteri și nu cred că starea fizică îi permitea o continuitate în carieră. De altfel, războaiele erau decisive în distribuirea rolurilor... Femeia trebuia să își și crească odraslele: să spele și schimbe scutece, să facă mâncare, haine, să mai spele câte un vas sau o rufă, să hrănească animalele, să ajute chiar și la muncile câmpului. Nu existau bone, nu exista apă la robinet, nu exista lumină electrică, nu existau magazine sau restaurante, nu existau medicamente, nu existau pamperși, nu existau cuptoare electrice, nu existau calorifere, nu existau mașini de spălat. Viața nu era ușoară pe vremuri, lucrurile mergeau cu multă trudă, iar faptul că femeia muncea acasă nu însemna că era mai prejos decât bărbatul ei. Dacă pleca și ea de acasă, nu avea cine să facă toate cele mai-sus enumerate.
Nu sunt de acord cu brutalizarea, agresarea, disprețuirea sau discriminarea femeilor, însă găsesc total eronat să arunci vina acestei "inegalități de gen" (privarea femeilor de accesul la învățătură) asupra învățăturii Bisericii.