Astazi, i-am atras atenția asupra soarelui strălucitor și asupra cerului aproape senin. Ne-am plimbat un pic la soare, i-am arătat gardurile vii și ramurile copacilor care au înmugurit, dar și rădăcinile unor plăntuțe, chiar dacă nu erau reprezentative pentru schimbarea anotimpurilor. După plimbare, am dus-o în casă, iar apoi m-am întors afară să alerg. I-am adus o crenguță găsită pe jos, plină de mugurași.
Se afișează postările cu eticheta Anastasia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anastasia. Afișați toate postările
vineri, 18 februarie 2022
Puțină educație Montessori
Inspirată de Maria Montessori și încredințată că metodele și conceptele pe care le promova sunt pe sufletul copiilor, am încercat să îi vorbesc Anastasiei pe limba ei - prin concret.
joi, 23 ianuarie 2020
9 luni si deja facem primii pasi!
Ne lumineaza zilele cu zambetul ei larg, cu incercarile fara sfarsit de a vorbi, cu nestapanita ei curiozitate, cu cantecelele ei...
Anastasia =Inviere si noi simtim asta. ❤
duminică, 14 aprilie 2019
Ganduri de duminica ...
Cu o saptamana in urma a ajuns in valea plangerii micuta Anastasia.
Miscarea, pomii infloriti, muzica buna, plimbarile in natura - da, toate au efecte pozitive asupra starii noastre interioare. Dar la mine ajunge incomparabil mai usor picatura din seninatatea unui nou-nascut. Atat de lin ii este somnul, atat de dulce privirea! Ma uit intrigata la omuletul din fata mea, care are un sufletel pe care nu l-a patat in niciun fel (si care va scapa de pacatul stramosesc dupa Paste, cel mai probabil). Copilita aceasta durdulie are viata in fata. Nu stiu ce soi de vise ascund pleoapele delicate si inocente, nu stiu ce vorbulite de duh stau pregatite sa iasa de pe limbuta indrazneata (asa simpatica era in primele 3-4 zile cand cauta cu ea sa pape! si mai cauta si unde nu trebuia :) ). Ii place sa ii faca parintii masaj pe spate. Ii place sa o mangaiem. Ii place sa auda vocea mamei. Ii place sa o plimbam prin casa. Si ii place sa ii cantam. Surioara mea.
Miscarea, pomii infloriti, muzica buna, plimbarile in natura - da, toate au efecte pozitive asupra starii noastre interioare. Dar la mine ajunge incomparabil mai usor picatura din seninatatea unui nou-nascut. Atat de lin ii este somnul, atat de dulce privirea! Ma uit intrigata la omuletul din fata mea, care are un sufletel pe care nu l-a patat in niciun fel (si care va scapa de pacatul stramosesc dupa Paste, cel mai probabil). Copilita aceasta durdulie are viata in fata. Nu stiu ce soi de vise ascund pleoapele delicate si inocente, nu stiu ce vorbulite de duh stau pregatite sa iasa de pe limbuta indrazneata (asa simpatica era in primele 3-4 zile cand cauta cu ea sa pape! si mai cauta si unde nu trebuia :) ). Ii place sa ii faca parintii masaj pe spate. Ii place sa o mangaiem. Ii place sa auda vocea mamei. Ii place sa o plimbam prin casa. Si ii place sa ii cantam. Surioara mea.
![]() |
| Si mai mult ma sensibilizeaza dragostea, atentia si afectiunea cu care baietii o trateaza... |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


