La pana-alaltaieri-nu-destul-de-faimosul CNFB, a venit Dorian Popa pentru a face schimb de vieti cu Selly. Nu sunt de acord cu asta, dar atata timp cat nu ma afecteaza personal, nu ma precipit, nu ma implic afectiv prea tare. :) Fiind si o zi minunata in care am mers la Lainici, am facut si un filmulet mai "special" 😁 Cu o "tiny victory" :) si cu Anastasiuta.
Multumiri calduroase cameramanului 😊❤ si vizionare placuta tuturor!!!
Asa zile senine si luminoase imi plac mie - ca astazi. 😊 Asadar, am iesit pe afara si, pe langa mangaierea binefacatoare a stralucirii soarelui, am bagat de seama, amuzata, ca si ciorile mananca friptura de pasare!
la slujba, nemancat: Mami, haide, ca nu mai pot de impartasanie!
Prietenul meu imi aduce niste flori, pe care le las pe birou pana ma intorc de la plimbare. Vine Ghe si spune, emotionat: "Oh, vai, ce flori am!! Multumesc, Toma, pentru flori!"
Ursul nu joaca de voie, ci de nevoie. Asa si eu. Eu nu ma joc de voie, ci de nevoie.
Iuliana, didactic: "Gheorghe, stii cine a fost Sf Nicolae?"; Gheorghe: "Da....un sfant care toata viata lui a dat jucarii la copii"
Altadata, am primit un trandafir de la Toma. Gheorghita, sensibil: "Noi impartim tot, asa-i?"
De la mare, Toma le-a adus lui Grigo si Ghe o plasa intreaga de scoici si cochilii culese de mama lui, iar mie cateva luate de el. Si pe acestea putine am fost nevoita sa le impart cu Ghe....
Alte lucruri, de la Toma, impartite cu Gheorghita, ca intre frati: o cruce luata de la o manastire, un Mos Craciun tricotat, un fulg de nea sclipicios tricotat... cam atat imi amintesc. Macar nu a atentat la scrisori! :D
"Gheorghita, tu ai facut un rogres in ultima vreme!" "De la freza asta pe care mi-ai facut-o." "Nu, de la Sf. Moaste din Salonic." Gheorghe se lumineaza la fata:"Aa! Deci stiam eu ca Dumnezeu exista si la greci!"
Vara, la paraul din parc:"Eu vad niste pesti invizibili"
"Cum s-a dezdracit? Cum a scos dracii din ea?" Gheorghe, ganditor:"Cred ca cu penseta"
Gheorghe, dupa ce in prima zi de cand au adus-o acasa pe Anastasia i-a numarat degetele sa vada daca sunt toate, a observat ca nu are dinti: "Mama, sa ii punem niste dintisori cum i-au pus si lui Roberto" (Roberto e vecinul nostru de 1 an-2).
Gheorghe purta, prin ianuarie, cipicii, ca noaptea sa nu ii viseze urat picioarele.
Eu, incercand sa ma arat educata: "buna!"; Gheorghe:"ho, ma, ca doal suntem prieteni!"
Iuliana:Ce ai, Gheorghe, in gura? Ion: Are paine cu icre si halva. Iuliana:Zi, ma, ce ai in gura? Gheorghe: Paine cu alah
Gheorghe are obiceiul de a se juca la o alunita (nita ii zice el) de pe mana mamei. Ion: Lasa nita mamei, iti dau eu o nita mai tanara Ghe: Lasa-ma, nita lui mama e mai crestina decat a ta, ca a fost de mai multe ori la biserica
Ghe, uitandu-se pe o carte: Asta ce e? Eu: Paduchele de par Ghe: De care par? Al romanului?
Ajutand la bucatarie, Ghe face transplant de suflete intre usturoi si ceapa
Harnicuti, ii taiem si noi unghiile mamei, nu doar ea noua! ^^
Sper sa revin cat mai curand cu o noua sesiune de pus la un loc perlele fratiorului meu drag..
De asemenea, v-am ramane indatorati daca ne-ati traduce, pana atunci, in engleza "fugiti, ba!" 😄
Cele mai proaspete apariții: o mașinuță (redactorul nu știe ce marcă e..) și două motociclete. Patronii acordă o deosebită importanță spiritului de echipă, așa că astăzi au asigurat integrarea eficientă in societate a nou-venitelor.
Asociația G&G (Grigo și Gheorghiță) găzduiește diferite evenimente din lumea automobilelor : noi apariții, curse, excursii prin diferitele țări (camere) ale lumii (casei), expoziții (sau întruniri generale).
! Activitățile sunt menite să întărească relațiile dintre conviețuitori și să optimizeze colaborarea acestora !
Vorbind mai serios (desi inainte tot serios vorbeam), aceste masinute ne cam dau de lucru, intrucat dauneaza ordinii generale din casa si rapesc mult spatiu pretios, incurcand circulatia celor din casa. Dar, din cand in cand, e placut sa le privesti... si mai ales pe cei doi baietei, profund absorbiti de "chestiile cu roti". :)
Duminica, dupa slujba, soare. Cu liniste in suflet si pusa pe sotii :D , am rugat-o pe Eca sa ma filmeze. Nu aveam o idee clara conturata in minte, dar simteam nevoia sa transmit ceva astazi. Ceva despre libertatea de a avea propriul stil.
Am facut greseli, fiind totul spontan, nu am retusat totul - sunt om si nu ma deranjeaza sa se vada. Daar am decupat multe secvente in care radeam :) , deveneau putin iritante.
Sper sa aduca o farama de progres macar la nivel rational (daca nu si in fapte) celor care il vad!
...vă doresc sărbători cu lumină, pace în suflete, bucurie pe chip și pe cei dragi aproape! Sper că v-ați folosit duhovnicește de această perioadă de nevoință trupească transformată,în funcție dd fiecare, într-o măsură mai mare sau mai mică, și într-una sufletească. 😊
După o iarnă târzie, ba mai mult, leneșă, a ieșit și mult așteptatul soare. Se aude atât de des în texte sau compuneri că "soarele strălucește",încât nici nu ne mai gândim că este adevărat, că ne bucurăm de el ca de un rege binevoitor, al cărui zâmbet se molipsește.
Cu toată bucuria aceasta pe care o am pe vreme frumoasă, nu pot spune că zăpezile acestea datorită (DATORITĂ, nu din cauza, căci ar însemna că ar fi fost rău 😉) cărora ne-au închis școlile nu mi-au plăcut. Un prim motiv tocmai l-am spus. Un altul ar fi ieșirea prin parc la săniuș:nu am mai făcut asta de ceva ierni. De două ori în 2018 m-am dat cu săniuța: la Straja, când am fost în tabăra de Anul Nou cu ASCOR. De fiecare dată mi-a plăcut mult de tot,deși tare îmi era teamă că aveam să cad. :)
Nu am ieșit minunat, dar să spunem că este o fotografie cât de cât reprezentativă - mijloc de martie 2018. Ar fi nevoie și de câteva scuze din partea fulgilor jucăuși care voiau să apară și ei în cadru, dar le prezint eu în locul lor - sper să îi mai întâlnesc în decembrie și, de ce nu, chiar și la sfârșitul lui noiembrie.
Până atunci, sper să mă bcuur cât mai mult de vreme frumoasă și caldă. Multe zâmbete vă doresc!
Am de făcut câteva însemnări :) sau "amintiri obligatorii" :)
Vreau să îmi aduc aminte, citind această postare, de vacanța neprevăzută de o săptămână pe care ne-a adus-o ninsoarea. Am fost foarte fericită și duminică, și marți, și joi când se anunțau zilele libere. Cine nu ar face la fel când urma un test la fizică și putea să iasă la o plimbare în loc să stea cu creionul în mână, rezolvând probleme?!
În al doilea rând, sper să nu uit niciodată un scurt dialog cu Grigoraș. Încerc să reproduc replicile.
-Îți place de doamna X?
-Da, dar prea mă alinta așa.
-Dar așa le plac oamenilor mari copiii,mai ales femeilor. Le este foarte frag de tine!
-Da, dar nu vreau să fiu jucăria lor care să îi distreze!
Îmi sunt tare dragi copiii, însă cred că ar trebui și eu, la rândul meu, să îi tratez cum le-ar plăcea lor. Să îi tratez ca pe niște oameni mari,oameni care ocupă doar un volum mai mic în spațiu. Să îi văd precum Rousseau - niște adulți în miniatură. :)
După școală, mi-am luat "liber" pentru puțin timp: în pat, cu pătura încălzindu-mă, savuram fiecare rând din "Little Men" de Louisa May Alcott, găsind fiece amănunt plin de încărcătură prjn însăși simplitatea lui. Mai am patru capitole și mă pot apuca de recenzia cărții. Presimt că nu va fi nici pe departe grăitoare în ceea ce privește frumusețea ei, de care mă bucur cum poate nu mulți o fac. O simplă frumusețe sau o frumoasă simplitate.
Bucurându-mă, zic, de povestea de la Plumfield, am auzit un zgomot de cealaltă parte a ferestrei: semăna cu muzica ploii, deși sunetele se auzeau la intervale neregulate de timp, ceva mai largi. Mi-am ridicat privirea, cu speranța încă nemărturisită că cineva se bucura, nu de cuvinte, ci de boabe de grâu. Și, într-adevăr, așa a fost. :) Într-o zi destul de însorită pentru sezonul de iarnă, doi porumbei năzdrăvani ciuguleau la fereastra sufrageriei noastre...
Chiar la prânz îi spuneam Iulianei că îmi place combinația galben-negru... şi, ce plăcut să primesc ceva pe gustul meu!, am primit acest dar chiar despre "nevointa în închisoare"!
Am dat ieri de această piesă. Începând chiar de la nume, este de o frumusețe aparte. La început, parcă te întorci în timp, te apropii de ferestrele casei în care ai copilărit...este seară.. 9-10 p.m. ..draperiile sunt trase, dar le tragi...odată ce apare și în clip poza cu cei doi copilași.
„A fost odată ca niciodată” - începe pianul să spună povestea fiecăruia. Mă simt atât de copil când o ascult... îmi vine să mă învârt, să alerg, să bat din palme și, totodată, îmi crește dorința de a cânta și eu o melodie care să umple inima auditoriului...
Ce îmi spune melodia asta? Nimic. Și, totuși, multe. Mult prea multe. Trecut, prezent, viitor. Speranțe vechi și noi, dezamăgiri, bucurii, eșecuri, pierderi.. Îmi vorbește despre speranță foarte mult. Zâmbete. Muzică. Profunzime. Artă. Frumusețea vieții. Iubire. Liniște. Încredere. Talente și talanți. Voință. Amintiri.
Ah, nu pot defini ce simt..mă regăsesc în melodie. Sunetele gingașe, subțiri ale clapelor parcă îmi trădează neputința mea de a fi mai încrezătoare, sigură și curajoasă. Atâta am lăsat nespus...și parcă aș vrea să spun, dar mă abțin. Apoi, sunetele mai grave puțin, momentele în care reușesc să mă comport corespunzător vârstei mele, când o iau de la capăt după ce s-a dus totul, când iau o alegere și o respect, când îmi propun ceva, când „iau taurul de coarne”, când sunt hotărâtă...
Mai sunt niște instrumente, care îmi pot defini firea mea schimbătoare, vulcanică și, totodată, lirică, de visătoare.
Foarte interesant e că mamei i se pare nostalgică compoziția asta, iar eu...nu pot să nu zâmbesc larg când o ascult...îmi vine și să plâng, da, dar nu de tristețe. Oare de ce nu simt tristețea din ea?... Sau poate trăiesc altfel melancolia...mereu mi-au plăcut melodiile/ cărțile/ filmele mai triste... deși eu mă bucur de ele.
Azi, 29 noiembrie, 6.30 a.m. - alarma de dimineață, schooltime again. Buimăcită (as always, yay), m-am ridicat, am făcut câteva închinăciuni, apoi m-am îndreptat spre ușă, când...
-Ninge!
Scurt și la obiect (stilul Iulianei ;) ). O propoziție atât de simplă și, totuși, atât de frumoasă... Am alergat la fereastră: în lumina gălbuie a felinarelor, pufoșenii de argint dansau către pământ. Zâmbeam ca un copil, râdeam ca o nebună :) . Este atât de simplă acestă bucurie...parcă trăiesc într-o carte...aceleași sentimente entuziaste...îmi e drag să văd fulgii de nea, nu neapărat un strat kilometric de zăpadă, mai ales când știu că nu pot profita de el :) , dar mișcarea lentă și delicată a fulgilor îmi dă o stare de fericire...
Deeci, am intrat în iarnă cu două zile înaintea calendarului. Ce frumoasă este zăpada! ❤️
Aah, chiar mă gândeam zilele trecute să fac o nouă postare Imagini de iarnă... deși iarna n-a venit , dar iată că a venit! :) Aici sunt câteva imagini CLASICE :) de pe cunoscutul google :)
Enjoy! ❄️
P.S. : De azi înainte urmează o luungă serie de postări cu imagini de iarnă! :D Have a great day!
