Puțină educație Montessori

Inspirată de Maria Montessori și încredințată că metodele și conceptele pe care le promova sunt pe sufletul copiilor, am încercat să îi vorbesc Anastasiei pe limba ei - prin concret. 

Astazi, i-am atras atenția asupra soarelui strălucitor și asupra cerului aproape senin. Ne-am plimbat un pic la soare, i-am arătat gardurile vii și ramurile copacilor care au înmugurit, dar și rădăcinile unor plăntuțe, chiar dacă nu erau reprezentative pentru schimbarea anotimpurilor. După plimbare, am dus-o în casă, iar apoi m-am întors afară să alerg. I-am adus o crenguță găsită pe jos, plină de mugurași. 

Sunt sigură că astăzi a înțeles multe despre primăvară și natură. 

Absolvire 2020 - poze

La bac... A fost bine. 😊 Am avut mari emoții la română, deoarece am fost pusă să rescriu lucrarea peste o oră și jumătate, pierzând vreo 15 minute doar cu copiatul... Am scris în grabă, nu cum aș fi vrut. Nu aș fi vrut să îmi cadă comedia, pentru că nu îmi plăcea comentariul (aș fi preferat Floare albastră, Enigma Otiliei sau Maitreyi), dar îl știam bine. La mate - totul fără probleme. La bio - disconfort fizic (greață, senzație de vărsături, impresie că aveam nevoie constant la toaleta). Când am văzut că am rămas 4 în sală, mi-am verificat o dată lucrarea repede și am dat-o. Poate îmi venea ideea pentru care am pierdut 0,2, dar nu regret:dacă aș da timpul înapoi, tot bio aș alege și tot prina din ultimii 4 aș pleca.

Absolvirea a fost tinuta in curtea scolii, intr-un spatiu fara pic de umbra, unde am stat 2h in soarele de dupa-masa si unde m-am ars pe fata putin. :) Aș fi vrut să se fi ținut în parc, întrucât ar fi fost umbra, iar numărul de locuri nu ar fi fost limitat. La intrare, nu ni s-ar mai fi luat temperatura (mulți dintre absolvenți și însoțitori au fost respinși prima oara și nevoiți să stea la umbră, întrucât pana să ajungă la poarta, se încingeau prea tare de la puternicul soare de iunie). Dar bine că am făcut-o!:) 

Acum mă bucur că am terminat cu liceul, cu bacul, cu absolvirea și cu pozele de album. Aștept, fără nerăbdare, anii de studenție. 😊

 

 

 
  
 

Inconștiență

Azi am participat pentru a doua oara la o inmormantare. O ruda foarte indepartata, inaintata in varsta - nu a luat pe nimeni pe nepregatite (boala, suferinta, spusele doctorilor), in afara de inimile indurerate ale celor din familie sau ale altor apropiati. 

Desi eram obosita (nesomn, caldura, agutatia de dinainte), cuvintele slujbei au miscat putin o inima impietrita. Si cum nu? 

Auzi despre moartea trupeasca, despre desertaciunea lumii acesteia, dar vezi si trupul neinsufletit, care s-a luptat cu multe de-a lungul timpului, iar din acest moment doar sufletul traieste. Si, ceea ce e cel mai important, traieste conform trairii pamantesti. 

Cred ca ar trebui sa participam mai des la inmormantari, chiar daca nu sunt ale celor apropiati noua. Poate asa vom constientiza ceva mai mult ca lumea de aici ARE sfarsit... Si, totodata, ca suntem nemuritori cu sufletul .

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca! 

Amin.

Gânduri de duminică...

În unele zile, trebuie să încerci să te faci singur să râzi (exact cum am făcut eu în poză ☺) .

Tot văd cum, în post, patimile se arată tot mai boldat. Însă trebuie să mergem înainte, cu smerenie -că suntem neputincioși, că avem nevoie de ajutorul Celui de Sus- , cu rugăciune și... mărturisire. Și cu lecturi duhovnicești. Care îmi dau un entuziasm de a mă nevoi, de a fi mai bună, dar foarte repede zboară gândul cel folositor...

Într-un final fericit, mă apropii de un nivel decent de importanță acordată notelor / pretențiilor exagerate ale profesorilor. 

Așteptăm cu o nerăbdare crescândă să vină pe lume micuța surioară - Anastasia. Din zi în zi, ne apropiem de mult-așteptata clipă...

O, prea frumoasă pustie...

De câteva seri, după rugăciunile de seară, ascult vocile suave ale măicuțelor cântând pătrunzătoare cuvinte. Liniște, pace, odihnă... Tânjesc după așa ceva.

Scopuri atinse,dar nu și ultime

Entuziasm înainte de vacanțe :) . Păstrând obiceiul (mai mult sau mai puțin inteligent), îmi propun o serie de activități pe care să le fac. În ultima vreme, tot mai multe vreau să adaug la CV-ul de performanțe domestice :) . Deocamdată, nu apar pe listă decât:

• o mânușă începută în decembrie și terminată la început de ianurie 

M-am apucat și de o păturică, dar trebuie să îi cer mamei ajutorul,deoarece nu mai știu să continui. Aș vrea să fac și a doua mănușă și, de preferat, înainte de sosirea primăverii. Recunosc că sunt puțin dezamăgită deoarece nu este foarte flexibilă și nici nu am lucrat-o excepțional (se mai văd unele imperfecțiuni). Dar este făcută de mine :) și chiar am pus suflet când am lucrat-o, așa că o să îi trec cu vederea neajunsurile, chit că o să o (/le) țin ca exponat(/e)...

stadiu intermediar :)

•  o pâinică cu cartofi 

Am fost la ziua de nume a unei cunoștințe și am zis să "bring something to the table" la propriu :) A fost a doua pâine, după rețeta aceasta, coaptă de cuptorul nostru :D . Au fost câteva reacții pozitive, iar surorile mele au lăudat-o extremist cu (o) sinceritate (mai mult sau mai puțin bine mimată). Ah, iar eu n-am mâncat, deorece nu m-am simțit foarte bine. Și nu puteam cere o felie pentru acasă :) . Sau cine știe...
 A fost o bună ocazie să experimentez ce simte o gospodină când gătește ceva pentru alții. Voi fi mai atentă cu mami :) (care ne gătește zilnic).

Șii mai sunt restantă și pe blog cu o sumedenie de postări, sper să recuperez cât de curand!

În prag de nou an...

Mai mult dependenta de 2017, mai mult indragostita de 2018, sper sa fie urmati de un an pentru care sa fiu cel putin tot atat de recunoscatoare. Sufletul meu a cunoscut noi stări, s-a luptat cu probleme tot mai subtile, tot mai existențiale, tot mai greu de gestionat. Așa se întâmplă când crești :) . Însă iubesc să trec prin momente dificile, pentru că aurul în foc se lămurește. Foarte mult se câștigă în urma luptelor interioare sau în urma situațiilor neașteptate și nu tocmai de dorit. Doar să fie dorință de creștere interioară. Sper ca în 2019 nu să nu întâmpinăm obstacole, nu să întâlnim numai persoane bune, cu suflet frumos, ci să avem șansa cât mai des să ne apropiem de perfecțiune și să profităm în fiecare zi de faptul că suntem ființe umane, cu potențial nemărginit. Să fim trecuți învinși sau învingători în cronica contemporanilor, dar să fim de fiecare dată soldatul ce luptă pentru o cauză nobilă.

O privire scurtă asupra anului acesta...prin poze. Enjoy them! ^.^


Ianuarie...

Februarie...

Martie...

Aprilie...

Mai ...

Iunie...

Iulie ...

August...

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Sursa: camera telefonului meu (sau a altora din familie)

La mulți și binecuvântați ani!!!