Pentru a deveni un profesor bun...

... analizează profesorii de la clasă/cursuri. Observă ce îți place și ce nu, ce te deranjează, cum reacționează colegii "în spate", ascultă plângerile lor... Desigur, nu mă refer la "calitățile" unui profesor de a trece neobservat plagiatul sau de a pune note pe ochi frumoși, cu toate că o notă mare este tare plăcută oricărui elev și student, ci mă refer la felul în care își expune materia, în care păstrează disciplina în sală, dacă te captivează (și cum o face) sau nu (și ce ai schimba tu ca să atragi și să pastrezi atenția elevilor/ studenților), dacă te simți constrâns sau nu în vreun fel etc. Ai atâția ani de exemple vii. 😊

Absolvire 2020 - poze

La bac... A fost bine. 😊 Am avut mari emoții la română, deoarece am fost pusă să rescriu lucrarea peste o oră și jumătate, pierzând vreo 15 minute doar cu copiatul... Am scris în grabă, nu cum aș fi vrut. Nu aș fi vrut să îmi cadă comedia, pentru că nu îmi plăcea comentariul (aș fi preferat Floare albastră, Enigma Otiliei sau Maitreyi), dar îl știam bine. La mate - totul fără probleme. La bio - disconfort fizic (greață, senzație de vărsături, impresie că aveam nevoie constant la toaleta). Când am văzut că am rămas 4 în sală, mi-am verificat o dată lucrarea repede și am dat-o. Poate îmi venea ideea pentru care am pierdut 0,2, dar nu regret:dacă aș da timpul înapoi, tot bio aș alege și tot prina din ultimii 4 aș pleca.

Absolvirea a fost tinuta in curtea scolii, intr-un spatiu fara pic de umbra, unde am stat 2h in soarele de dupa-masa si unde m-am ars pe fata putin. :) Aș fi vrut să se fi ținut în parc, întrucât ar fi fost umbra, iar numărul de locuri nu ar fi fost limitat. La intrare, nu ni s-ar mai fi luat temperatura (mulți dintre absolvenți și însoțitori au fost respinși prima oara și nevoiți să stea la umbră, întrucât pana să ajungă la poarta, se încingeau prea tare de la puternicul soare de iunie). Dar bine că am făcut-o!:) 

Acum mă bucur că am terminat cu liceul, cu bacul, cu absolvirea și cu pozele de album. Aștept, fără nerăbdare, anii de studenție. 😊

 

 

 
  
 

Epidemia curajului fals

Circula prin scoli intr-o veselie. In scolile in care exista si elevi cat de cat studiosi, desigur. 

Ieri am fost anuntati ca dam azi lucrare la info din ce am lucrat in ultimele doua saptamani (si nu ca am fixat notinuile, ci doar am facut probleme tot mai avansate, fara sa putem tine ritmul cu al doamnei) si o idee indrazneata a gasit ecou in mintile mai multor colegi - sa plecam de la info.Fac un poll pe grupul de pe mess si singurul copil care voteaza ca nu pleaca...ghiciti?

nu au votat toti, ce-i drept

 eram eu! In fine, au venit cateva mesaje revelatoare ale nivelului de educatie primit de cativa baieti (doar baietii au scris, nu fac discriminare), dar evenimentul supriza a fost ca am ramas 11 copii la test!

Dragi elevi, nu mai spuneti ca nu va intereseaza notele daca plecati cand auziti de teste. Nu spuneti ca nu veniti ca sa convingeti restul lumii sa plece iar voi va razganditi pe urma. Nu va luati de viata celor care spun cu amabilitate ca, intreaga clasa de ar pleca, o sa ramana la scoala. Respectati-va cuvantul, pentru ca si altii sa vi-l respecte. 

(Deznodamant: doamna a trecut absente, ne-a dat cel mai usor test din istorie si a zis ca, avand in vedere ca data viitoare restul vor fi mult mai stapani pe structura invatata, vor primi o problema cu un grad de dificultate proportional cu timpul de pregatire. Nimic de pierdut, dimpotriva - un 10 extrem de usor luat)

Incurajez adevaratul curaj, acela de a te afirma, de a avea personalitate, de a nu te lua dupa spiritul de turma - daca asta a ajuns dovada de curaj!!! Sustine-ti cauza, caci, la "greu", toti spun ca fiecare a facut ce a facut pe cont propriu!!! 

Ziua liceului

     Din 5 în 5 ani, se sărbătorește aniversarea de „5K” ani a colegiului unde studiez din 2016. Astăzi s-au sărbătorit 135 de ani de la înființare și am avut ocazia să particip, ca spectator (dar și „sărbătorită”) la festivitate.

     Am fost mulțumită să îmi văd doi colegi -adevărați cavaleri, la costum- și trei colege -cochete, elegante și amabile- la organizare, îndrumând invitații la locurile lor. Mi-aș fi dorit să fac și eu parte din organizare, dar în săptămâna în care au fost selectați copiii eu eram acasă, bolnăvioară... Poate a fost mai bine așa. :)

     Mi-a plăcut să văd profesorii la un loc, îmi e tare drag să îi privesc. Doamnele de sport erau tare simpatice și aproape de nerecunoscut, pentru elevii mai noi, în ținutele festive. Îmi era dor să intru în sala de teatru... De când nu am mai intrat în ea, parcă s-a micșorat.. Ori eu am crescut prea mult, ori, văzând atâtea fețe familiare din 5 în 5 oameni, s-a creat o iluzie.

     Am ascultat discursurile cu oarecare nerăbdare. Cel mai mult l-am aplaudat pe fostul director care acum nu mai predă la noi. Nu l-am prins în liceu, însă îmi este tare drag, mai ales că soția sa este deosebita mea doamnă de biologie, așa că nu mi-a fost greu să împărtășesc entuziasmul și emoțiile celor care l-au cunoscut. Următorul aplaudat cu foc a fost reprezentantul elevilor :) Mi s-a părut foarte frumos să fie un copil alături de vreo 12 persoane „de elită”, ca să zic așa. A vorbit frumos.

     Ce nu mi-a plăcut este că s-a pus accentul atât de mult pe performanțe care, într-adevăr, sunt grăitoare și reprezentative, într-un fel, pentru liceu. Știu că sunt importante, dar este stânjenitor ca lumea să te privească prin prisma rezultatelor obținute la concursuri și olimpiade. O doamnă - VC Consiliului Județean- a umblat pe telefon în timp ce doamna director vorbea... M-am mirat că, deși era pe scenă și se simțea privită, nu a avut niciun stres. Pe deasupra, nu a zâmbit aproape deloc! Foarte ciudat. 

     A urmat un moment artistic. Corul oferea o imagine frumoasă: fetele aveau fuste negre, brâu tricolor :) , ie, dar cântau prea subțire, ca niște pisicuțe :) Nu zic că e rău, dar se putea și mai bine. Au fost și trei soliste, una colegă cu mine ❤️, au voci puternice, dar nu au un timbru deosebit. De colega mea și de încă o fată mi-a plăcut foarte mult. Au mai fost și două interpretări la pian și câteva dansuri în pereche - mi-au plăcut foarte mult, admir dansatorii pentru grație și coordonare.

     Am stat lângă un coleg care nu se putea abține de la comentarii, așa că am avut și reporter :) Dacă nu mă înșel, el este cel care a bătut din palme când a apărut din nou cea care prezenta programul împreună cu un băiat. Pe lângă „se călăuzează” al doamnei director grăit pe scenă, comic a fost și că doamna de chimie, fiind plictisită de discursurile formale -rar spuse din inimă-, a început să corecteze teste. Cea mai amuzantă parte a acestei situații e contrastul oferit de imaginea lăsată în urma discursurilor și imaginea mai practică a notelor proaspete. :))

    Personal, îmi place liceul în care sunt, întrucât sunt elevi foarte inteligenți (nu doar deștepți) care învață în el, care au trecut printr-o selecție ca să ajungă aici, oameni mai educați. Sunt organizate atâtea evenimente și proiecte, încât e imposibil să te plictisești. Noi avem și o profesoară care ne spune cam tot ce mișcă în școală și ne-ar putea interesa: tabere, concursuri, piese de teatru, conferințe etc. Sper să se păstreze diversitatea pe care o oferă, să se găsească în fiecare generație viitori artiși și oameni de știință, să ajungă toți oameni fericiți și încrezători în ei, oameni buni, deschiși la idei noi, oameni realiști...oameni.

La mulți ani!

 

Sfârsit de semestru...

Primul semestru de liceu. Ciudat. Foarte ciudat. M-a cam obosit, nici nu sunt în stare să mă gândesc cum m-am simțit... Sunt mulțumită de colectiv, îmi plac copiii, fiecare are câte ceva aparte. Sper să păstrăm o relație frumoasă. Nu mă simt mai mare, dimpotrivă...mă văd atât de mică si stângace...depind de alții atât de mult! Nu pot scapă de stresul notelor (nu în totalitate), nu pot învăța să copiez. Încă am dorința de a cunoaste caracterul fiecărui profesor :) Sunt tare interesanți.

La 9:30, a doua oră de somn cu ochii deschişi, profa de chimie făcea "glume" :)))
-Vă faceți tema pentru miercuri, da? Ne vedem sigur până începe vacanța. Aşaa, prin şcoală...

La şcoală, timpul trece greu...mai ales când stii că ora se face "de umplutură", nu se face mare lucru în ultimele săptămâni din semestru (decât cu testele e mai serioasă treaba). Sper să nu citească vreun profesor asta, poate se va schimba foaia :)) Este obositor să te scoli de la 6:30 ca să vii în clasă şi să privești cum încearcă fiecare să isi ocupe timpul cu câte ceva..mai bine e acasă :) Azi mi-am luat o carte la mine, am tot stat degeaba săptămâna trecută si mi-am învățat lecția... Aşadar, nu m-am mirat când,după 7000 ori de privit la ceas, mi-am auzit colega de bancă exclamând:
-Hai că e şi 9 de 10 minute!

Care e faza cu şcoala? :) Încerc să îi simt gustul, să i-l găsesc. Mă blochez în timp când încerc să profit de el. Dar totul se va rezolva.

Gând...

Este dimineață, 7 fără un sfert. Trebuie să mă pregătesc pentru şcoală... îmi este, totuși, somn. Mai bine aş sta acasă :) Test la logică... nu ştiu dacă să mă stresez sau nu. Activitate în legătură cu Harry Potter.... :| Ce a ajuns ora de română?  Off.. sper să fie totul bine. Abia aştept să am şi eu căsuța mea....ca în "Micuțele doamne" ❤

English class

Bilingv engleză, exact cum îmi doream. Nu am fost prea mulțumită de profesoara care luase grupa mea, dar acum îmi dau seama că aşa a fost mai bine pentru mine. Este o doamna foarte drăguță care încurajează relația elev-profesor si care... este răsfățată. :) Îmi plac oamenii răsfățați, dar care au limită, aşa ca doamna de engleză. Avem un burete "fancy", după cum a cerut doamna :)), suport de markere, burete, spray şi, din banii unui coleg, ochişor mişcători care se lipesc: 2 pe rama tablei, 2 pe burete si 2 pe cuier. Cabinetul de engleză arată foarte drăguț. Doamna s-a ocupat şi de mese: vor fi aduse unele noi, mai mari, ca să avem loc mai mult. Mă bucur că am nimerit o profesoară de care să îmi placă. ❤

Când vrei să te pui în pat, dar ştii că ai o grămadă de scris...

DAA, am găsit această măsuță! Normal, nu mi-a luat mami special pentru mine :). Este a celor mici.  Daaar, cum suntem o familie, o putem folosi toți, aşa că mă pot bucura de ea când timpul pentru teme depășește timpul pentru teme :))

Temă la română??

Se pare că orele de română în clasa a noua presupun comunicare, multe discuții între elevi si profesor, pentru a se acomoda. Nu intru acum în detalii, dar pentru mâine am o temă aproape imposibilă pentru mine: "Într-untext de 15-20 de rânduri, descrie un moment din copilăria ta pe care ai dori să îl retrăieşti şi motivează alegerea".  Nu am avut un moment special, toată copilăria mea a fost si este clădită din astfel de momente şi toate sunt speciale în felul lor. Mă obosește ideea de "cel/cea mai", de ce trebuie sa existe extreme? Poate că unii oameni duc o viața echilibrată dusă la extrem...

Din vara asta :) copilăria mea nu s-a terminat!!!

Back to school

Mda, am inceput scoala din nou (poza e din prima zi de scoală; nu e aşa reușită, dar e important momentul surprins). Mai mult: LICEUL (poza e făcută la fosta scoala, pe 12 septembrie pentru a fi premiată ultima dată acolo unde am petrecut ani de zile, emoții, reusite, dezamagiri, incercari de maturizare...). Părți bune, dar şi părți rele, mă fascinează, dar mă şi enervează. Copii noi, mentalități vechi. Profesori noi, obiceiuri vechi. Sunt si părți total surprinzătoare  (în sensul bun al cuvântului ).

Nu mă așteptam să fiu aşa ocupată din primele săptămâni sau, mă rog, să trăiesc cu impresia asta. Dar aşa e viața, ne surprinde mereu. Îmi e foarte dor de unii profesori din gimnaziu. De colegi nu zic nimic, dacă as sta in bancă,  cu altcineva, ar fi clasa... potrivită pentru mine . Nu! Nu că am muulte în comun cu noul colectiv, dar este mult mai bine-crescut decât ce am întâlnit prin gimnaziu.

Chiar îmi era dor de ceva vechi, pe care obisnuiam să îl fac, aşa că am revenit la...blogging! Da, chiar vreau să mă țin de treabă. Şi, pentru asta, va trebui să îmi revizuiesc programul. Sper să pot ține evidența aici, ca să fie totul biiine si frumos :) .

Sper că ați avut un început de săptămână plăcut! See you soon!😇