Povestea mea (pe scurt)

Mă numesc Maria. Sunt pe blogger de ani buni, postarea cu care mi-am deschis activitatea fiind publicată pe 24 decembrie 2010, iar acesta este un nou cont. Am renunțat la celelalte două bloguri în română (Maria și Momente și păreri) pentru au inceput sa se stearga din pozele vechi, insa voi pastra blogul in engleza, Words from my life. Dar sa privim viitorul! :) Eu cred ca, desi voi fi mereu atasata de ele, cred ca va fi bine si frumos si pe noua "casuta". :)

Imi place sa citesc, imi place sa stau in natura, imi place sa aprofundez lucrurile si sunt in stare sa stau ore in sir gandindu-ma la un singur lucru, imi place sa ascult muzica (cele care ma relaxeaza cel mai mult sunt dintr-un desen, Spirit-Stallion of the Cimarron, de exemplu, aceasta). Imi plac filmele frumoase, la care plang, de epoca, ma simt goala cand stau multa vreme in preajma oamenilor care nu au niciun punct comun cu mine. Ma feresc de cei care mint, de cei care ii batjocoresc pe altii, de cei rai, de tot ce imi poate dauna. Nu zic, nici eu nu sunt perfecta :) , dar aleg sa am prieteni de la care pot invata.

Daca inainte aveam impartite lucrurile: o parte cu imagini si muzica (Maria) si o parte jurnal (Momente si pareri), cred ca a venit momentul sa imbin cuvintele cu arta vizuala si auditiva :) . Tin sa specific ca particip (cand imi permite timpul) la 4 rubrici: Miercurea fara cuvinte, Buna dimineata, soare!, Meloman pentru o zi, Reflexii in oglinda si, desigur, voi nota si eu cate ceva in Jurnalul unei femei simple.

Am o familie mare, 9 suflete si sunt al doilea copilas. O sa facem cunostinta mai tarziu, iar daca ne stim deja, o sa mai completez imaginea familiei si aici :) .

Inițial, titlul blogului era Be yourself!, un motto cu o poveste foarte scurta: in ziua de azi, oamenii diferiti se pierd si din cauza ca le e teama sa fie luati in ras, am vrut sa pot ajuta lumea sa fie ea prin acest blog, caci cea mai buna metoda de a schimba ceva este exemplul personal. Apoi, la sfârșitul anului 2016, am schimbat și titlul, și adresa. Nu că nu mai vreau să ajut lumea :) ci pur și simplu consider că nu tot ceea ce însemnez aici ar trebui să conte în lecții filozofice de zeci de rânduri... :) Este mult mai reprezentativ.

Îmi place să primesc comentarii, oricum ar fi ele, deci să nu aveți rețineri, chiar vreau să știu și părerile altora. Dar și tăcerea este un răspuns, nu ne putem exprima ceea ce gândim/trăim de fiecare dată :)

Lectură placută!