Puterea de a ierta

...se gaseste numai in inimile curate si neprihanite. Ca de copil.

Sambata trecuta seara, in timpul rugaciunilor, obosita de statul in picioare (am luat miercuri o viroza, inca sunt in recuperari, o sa vorbesc despre asta in alta postare pentru ca m-am hotarat sa nu mai fac postari kilometrice), m-am asezat pe  minge de gimnastica. Elenuca s-a pus la mine in spate si a stat ceva timp acolo pana m-am gandit ca nu e pozitia nimerita la rugaciune. I-am zis sa se dea jos, m-am ridicat, dar am tinut-o putin de maini.

Nu stiu exact ce si cum s-a intamplat, cred ca m-a apucat de esarfa si eu simteam cum ma trage, asa ca i-am smuls-o din maini...si a cazut. Cand m-am intors cu spatele, era intinsa pe jos, cu capul pe o parte si nu a scos niciun sunet Si-a spart capul intr-un maner de sertar. Apoi, brusc, a inceput sa tipe, iar eu am inceput pur si simplu sa plang...am plans farte mult, m-am oprit doar ca sa nu ii determin si pe ceilalti sa planga. Apoi, cand am mers la mine in camera, Elenuca a venit la mine sa imi spuna ca ma iubeste...