Oliver Twist

Este o carte frumoasă, care te sensibilizează şi te pune pe gânduri, te face să regreți şi să zambești, aparent, fără motiv.

Este vorba despre un băiat orfan, care îşi petrece primii ani ai vieții  în orfelinat şi apoi în ucenicie. Stăpânii aspri, nedrepți şi slugile crude mai mari decât băiatul nu sunt nici pe departe potriviți pentru nefericitul Oliver, care fuge la Londra pentru a scăpa de violența de zi cu zi. Acolo, intră, din întâmplare, într-o bandă de tâlhari. Inima lui curată de copil nu se îndură să îşi înşele aproapele, dar îi ajută pe tâlhari, fiind şantajat, singur în lume şi fără ajutor.

De două ori, în timp ce îi ajuta pe tâlhari, a dat peste niște oameni extrem de diferiți de cei pe care îi întâlnise micuțul până atunci şi care aveau să joace un rol deosebit în viața lui.

Domnul Brownlow, primul om care îi schimbă lui Oliver părerea despre oameni şi a cărui bunătate îl emoționează pe băiat, este un bătranel tare simpatic, iubitor de cărți, cu destul de multe averi, dar cu mult mai multe sentimente, cu minte înțeleaptă şi inimă cinstită,blând şi iubitor. Este şi puțin inocent pentru vârsta lui,dar numai când îşi permite. Când lucrurile au devenit serioase, el a fost cât se poate de matur si organizat.
Mi-a atras atenția în mod special, este un personaj atât de fascinant....un domn atât de cochet, pasionat, educat, dar şi pierdut în spațiu (-l cărților :) ), fiindcă atunci când i s-a furat batista, era absorbit într-o lectură si de aceea a fost o pradă uşoară. Burlac, îşi păstrase încă ceva din copilărie...inocența, cum spuneam mai sus. Este in lista cu personaje pe care îmi doresc  să le pot vedea face to face :)

Luat înapoi cu forța, Oliver ajunge din nou în mijlocul bandiților. Totuși, când dădeau spargerea în casa unei femei înstărite, copilul a fost lovit de un glonț şi a fost părăsit de tovarășii cu năravuri rele care l-au băgat în necaz. În acea casă, o femeie cu fiica ei adoptivă (dacă îmi aduc bine aminte) au fost miscate de istorisirea băiatului. Astfel, îi "iartă păcatele " şi îl iau în compania lor. Micuțul nu mai este luat de tâlhari, pentru că o femeie din bandă (nemulțumită de soarta ei şi simtindu-se vinovată, umilă, fără respect de sine, mizerabilă si regretând toate nemerniciile făcute de la o vârstă fragedă ) a vrut să îl ferească pe Oliver de tot ce i-ar fi putut strica viitorul, măcar atâta lucru bun să facă în viață: să îi ferească pe alții de o conștiință ca a ei. Pentru aceasta,este ucisă cu laşitate, cruzime şi nerecunoştință , dar selecții prieteni ai lui Oliver reușesc să pună capăt ticăloşiilor.

Nu am să dezvălui intriga, e prea complexă. Dar, din cele povestite mai sus, vă puteți da seama că îmi place muuult de domnul Brownlow si, de asemenea, m-a mişcat bunătatea din inimile oamenilor care trăieşte mereu,chiar dacă uneori este înăbuşită de alte apucături sau sentimente.

Şi...să vorbim şi despre ce nu îmi place? :) Ei bine, nu îmi place că i se plânge atâta de milă raposatei mame a lui Oliver: Oliver era un băiat din flori, iar mama lui nu trebuia ridicată în slăvi ca o sfântă ce NU era. Într-adevăr, nu mi s-a părut corect să fie judecată sau să i se atribuie băiatului jigniri în numele părinților, dar să nu exagerăm...în fine, lui Dickens i-o iert pentru că ştiu (sau aşa îmi place mie să cred că ştiu ) ce vrea să transmită, unde vrea să ajungă.

Mi-a plăcut foarte mult să citesc despre căsuțele în care a locuit fericit Oliver: căsuțe simple, dar cochete, cu acel aer de epocă pe care îl caut mereu.

Este o lectură frumoasă, deşi puțin obositoare câteodată  (lumea tâlharilor mi se pare....bine reprezentată, dar pur şi simplu obositoare). Mi-ar plăcea să aud şi părerile voastre ^^