Câte ceva din 2017...

Noi, surorile mai mari, am mers la Lainici de pe 1 până pe 3 ianuarie, împreună cu alți membri ASCOR. A fost frig :) , nu a nins, dar mi-a plăcut mult. La mănăstiri este o liniște aparte, o pace în care ne topim toți, departe de agitația din lume. Ne-am culcat târziu, dar s-a meritat, sunt mulțumită. Nu am făcut multe poze, dar amintirile vor rămâne vii în suflet, cu o rezoluție mai mare decât cea a fotografiilor. ;) Am avut parte de întâmplări frumoase, neașteptate, am auzit vorbe mari. Mi-aș dori ca la iarnă să mergem și în tabăra de la Oașa.

Ieri, în ora de dirigenție trebuia să facem ce vrem (ciudată alăturare de verbe :) - ca înțeles). Cântam la întâmplare o melodie...practic, cum ar veni... și am cântat ceva interesant la un moment dat, adică mi-a plăcut :)) și am notat repede pe caietul de logică. Prima mea „creație”, chiar dacă este mai mult o joacă. :D

Am o mare dilemă: să mă mut pe filo sau să rămân pe real? Nu știu cu certitudine ce voi face mai târziu, dar aș vrea să lucrez în învățământ..eventual ceva cu limbile. Nu mă văd lucrând în domeniul științelor exacte, de aceea mă întreb dacă nu cumva este o pierdere de timp să învăț 3 ani jumate de acum încolo lucruri absolut nefolositoare pentru mine. Pe filo nu se învăță mai nimic, din câte am înțeles, ceea ce înseamnă că aș avea timp liber, voi putea studia ce vreau, ce îmi place. Dar dacă nu voi mai avea dispoziție la un moment dat și voi pierde vremea? Depind de mine :), iar eu sunt schimbătoare, mai schimbătoare decât aș vrea să fiu. Cu ajutorul lui Dumnezeu se vor rezolva toate, noi avem libertate să alegem...dar aș vrea să știu cum este mai bine. Îmi e frică să fiu responsabilă pentru ceea ce fac, nu sunt tocmai pregătită... Și, lăsând la o parte învățatul...pe real te formezi și ca om, probabil, dar te epuizezi câteodată: prea mult stres.

„Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.” (Ps. 118:9)