Sunt curioasă dacă marii învățați ar fi în stare să trăiască din munca lor, cu ceea ce cultivă sau cresc. Sunt curioasă dacă, la final, li s-a vorbit acestor oameni despre Eminescu sau dacă au fost întrebați doar pentru... amuzament...care ar trebui, totuși, înlocuit cu păreri de rău.. Mai bine am vorbi despre ceea ce știm decât să ne minunăm că nu toți știu tot ce știm noi :) cum să afle dacă nu li se spune? Nimeni nu se naște învățat.
duminică, 15 ianuarie 2017
De ce?...
Aseară, când ne întorceam din oraș, cineva ne-a arătat un clip cu oameni foarte simpli, needucați...
Reacții? Râsete, „Nu pot să cred”, „Imposibil”.. De ce? Mie îmi pare rău de acești oameni... mi se pare puțin urât să se facă haz de incultura unora. Poate, într-adevăr, nu au avut timp să citească, e bine că au auzit, totuși, de Eminescu, se putea și mai rău. Poate acești oameni știu mai mult decât noi despre cum trebuie cultivat pământul, despre cum să supraviețuiești fără hypermarketuri sau tehnologie. Cine râde la urmă râde mai bine, nu trebuie să uităm asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bravo, Maria! Asa gandesc si eu.
RăspundețiȘtergere;)
Ștergere"Nu pot sa cred" ca desi trăim intr.o tara in care învățământul este obligatoriu acești oameni nu au fost învățați, nu li s.a vorbit despre Eminescu sau creațiile sale. "Imposibil" să te duci la școală și să nu ti se vorbească de Eminescu, chiar și câteva scurte informații. A cui este vina? Daca stam sa ne gândim o fracțiune de secundă, vina este a profesorilor/invatatorilor lor pentru faptul că nu si.au dat interesul(ca doar erau profesori și au învățat despre marele geniu) in a le creiona o imagine bună și care să le stârnească interesul pentru citit. Dar dacă cugetăm mai in adânc le aparține si lor vină. De ce? Ai auzit despre Eminescu, știi că a fost mare si nu te.a interesat să citești măcar o scurtă poezie, daca nu un articol de ziar etc. Imi pare rău de ei și mie, cui nu i.ar părea, poate celor insensibili. Într.o scurtă concluzie spun: noi românii, mici si mari, țărani si intelectuali nu avem scuză in a ne complace în indeferentismul de a nu ne da interesul pentru trecutul nostru, pentru istoria noastră, pentru marile personalități istorice ce au străbătut acest pământ românesc, căci datorită acestor oameni noi încă suntem români, si nu rusi, nemți, turci etc, datoria marilor oameni din trecut Romania este văzută bine în celelalte țări. Datoria unuia ca Eminescu soldații de toate categoriile sociale au avut tăria si insuflarea martirică ce a avut.o si ee si au luptat cu foc până la vărsarea sângelui pe fronturi. "Nu pot sa cred" si nu vreau sa cred ca unii oameni NU VOR SA STIE DESPRE EMINESCU. (Parere subiectivă).Sunt multe se spus... P.S. Sa vezi superba statuie a lui Eminescu din inima Parisului.
RăspundețiȘtergereÎți dau dreptate. Este trist (ruşinos, dacă pot spune aşa) că nu prea se mai cunoaşte istoria, că nu vedem dragoste pentru poporul nostru, nu mai găsim patriotism... odată ce se uită faptele marilor oameni si scopurile acestora, se uită si ceea ce avem de făcut, se uită valoarile pentru care s-au făcut atâtea sacrificii. Îmi doresc să se stie mai mult despre fapte şi oameni cu adevărat importanți. Este o provocare pentru noi toți să încercăm să retrezim dragostea pentru trecut, pentru țară si pentru cei care le-au si ne-au iubit si respectat, precum si dorința de cunoaștere, de progres moral (deja ai început să faci ceva în acest sens :) mulțumim mult!)
ȘtergereE evident cata relevanta a avut scoala in viata mizera a acestor oameni. In mediul din care provin ei valorile culturale sunt dispretuite, daca nu cumva inexistente. Categoriile sociale defavorizate nici nu au acces la dascali remarcabili. Copiii proveniti din randul lor poarta adesea sechelele unui mediu familial vicios care se reflecta si in capacitatile lor intelectuale. E absurd sa pretinzi ca toti oamenii pot vibra la poezie, la maretia trecutului istoric, dar, intelegand omul si ca un produs al influentelor factorilor externi, poti sa ai decenta de a nu rade de felul intelege sa isi aleaga caror lucruri sa acorde importanta. Nu se stie ce ajungeam noi in conditii similare. Sincer cred ca tot ce avem bun in noi e un dar de la Dumnezeu si nu putem permite sa dispretuim pe cineva. Daca pornim de la premisa asta cu greu ne vom uita de sus la viata altora, fie ei inculti, fie ei dascali fara tragere de inima. Personal nu cred in puterea vindecatoare a sarcasmului, nici la nivel individual, nici la nivel social.
RăspundețiȘtergere