Ianuarie...

Începe frumos, minunat chiar. Un fel de vis. Un vis în toată puterea cuvântului...în toate sensurile, cu toate nuanțele. Prea este totul ca din povești. Boom: ne trezim la realitate. La o veche realitate. O realitate de care mă tot lovesc mereu. Nu poți merge doar privind înainte...mai eşti strigat şi din spate...şi nu poți să nu te întorci. Nu, nu e fairplay să sărim paşi din viață. Nu e sănătos. Dar e bine să călcăm mai ușor în unele locuri... Mă lovesc de trecut. Al altora. Şi, pe urmă, de al meu. Mă lovesc de Maria cea veche. Credeam că am învins-o. Credeam că, în sfârşit, m-am descoperit, m-am echilibrat, m-am decis să rămân aşa. Credeam că m-am schimbat. Dar mai e mult până acolo. Câteodată fugim...fugim cât de tare putem, fără să gândim prea mult de cine/ ce, unde, pentru ce, pentru cât timp... Apoi, cineva vine şi îți trage un semnal de alarmă: "hey, darlin', ce-i cu tine pe aici?!"...şi te trezești la realitate. Şi apoi încerci să îți revii. Te lupți cu tine, cu cei din jur, simți că îți pasă mai mult decât ai vrea, simți că nu ai nicio putere, simți că te-ai amăgit pe tine...te-ai păcălit. Conştient...sau nu.

Multe paradoxuri. Acum multe se explică. Sunt atât de paradoxală, încât numai paradoxală nu mă pot numi câteodată :) Curios.

Cu toate astea...am reusit să ajung la sfârșitul lunii cu...bine, dacă nu e prea ironic spus :)) Lucrez la o altă Maria...o Maria dependentă conștient de Dumnezeu. Stres, teamă, emoții, oboseală, tristețe...toate s-au dus...unde? În paginile jurnalului, în strofele scrise, dar (unele) aruncate, în câteva rânduri de pe blog, în gândul câtorva persoane...le-a dus vântul iernii. Unde? De unde?... Nu ştiu. Nici nu vreau să aflu. Dar ianuarie a trecut aproape de tot. O lună ce a eternizat atâtea amintiri înghețate în muzeul trecutului: "Remember" (săracul rege Carol). Oare cum le voi privi peste ani?... Tare influențată am fost în ultima vreme...influențată, constrânsă...nu ştiu exact, dar nici aici nu vreau să fiu lămurită.

Multe idei, multe speranțe, multe zâmbete prosteşti, multe cuvinte, multe lacrimi, multe greşeli, multe noutăți...sună bine pentru un început de an :)

Am făcut mulți paşi. Înainte, înapoi, la stânga,la dreapta...am cercetat terenul :) Curaj prostesc?:p Nobody cares. Aş vrea să închei capitolul "ianuarie 2017", dar sunt atât de pătrunsă de el, încât aş vorbi non-stop despre asta, aş cugeta zi şi noapte la ce a fost, ce ar fi putut fi, ce urmează să fie...dar mă simt epuizată. Hai să mai facem un pas, să vedem ce ne pregătește februarie. Nu am nicio aşteptare...sunt prea obosită pentru a-mi face speranțe deşarte. GOODBYE, January! A really gooooood bye ;) nice. See you!