Primul semestru de liceu. Ciudat. Foarte ciudat. M-a cam obosit, nici nu sunt în stare să mă gândesc cum m-am simțit... Sunt mulțumită de colectiv, îmi plac copiii, fiecare are câte ceva aparte. Sper să păstrăm o relație frumoasă. Nu mă simt mai mare, dimpotrivă...mă văd atât de mică si stângace...depind de alții atât de mult! Nu pot scapă de stresul notelor (nu în totalitate), nu pot învăța să copiez. Încă am dorința de a cunoaste caracterul fiecărui profesor :) Sunt tare interesanți.
La 9:30, a doua oră de somn cu ochii deschişi, profa de chimie făcea "glume" :)))
-Vă faceți tema pentru miercuri, da? Ne vedem sigur până începe vacanța. Aşaa, prin şcoală...
La şcoală, timpul trece greu...mai ales când stii că ora se face "de umplutură", nu se face mare lucru în ultimele săptămâni din semestru (decât cu testele e mai serioasă treaba). Sper să nu citească vreun profesor asta, poate se va schimba foaia :)) Este obositor să te scoli de la 6:30 ca să vii în clasă şi să privești cum încearcă fiecare să isi ocupe timpul cu câte ceva..mai bine e acasă :) Azi mi-am luat o carte la mine, am tot stat degeaba săptămâna trecută si mi-am învățat lecția... Aşadar, nu m-am mirat când,după 7000 ori de privit la ceas, mi-am auzit colega de bancă exclamând:
-Hai că e şi 9 de 10 minute!
Care e faza cu şcoala? :) Încerc să îi simt gustul, să i-l găsesc. Mă blochez în timp când încerc să profit de el. Dar totul se va rezolva.
Oh, o să înveţi să scapi şi de stresul notelor. Generala e o adevărată traumă din punctul ăsta de vedere. Crede-mă, notele din liceu chiar nu sunt importante...
RăspundețiȘtergereAşa mă simţeam şi eu în a noua, tot ca un copil (am şi postare doveditoare pe primul meu blog, haha). E în regulă, să ştii. Nu trebuie să te simţi mai mare. Trebuie doar să fii tu însăţi, crescutul e ceva care vine de la sine :)
La mine cel puţin, răspunsul la întrebarea ta l-am găsit abia acum, când şcoala e pe cale să se termine. Dar experienţa fiecăruia e atât de diferită. Şi a ta cred că va fi una frumoasă, în felul ei unic. :)
Bag de seama că vrei să mă lasi să descopăr singură răspunsul :) bine, fie, să zicem că accept provocarea :)
ȘtergereAşteptam şi eu liceul, sigură că voi fi nepăsătoare în fața notelor, deschisă cu profesorii si colegii, independentă si destul de inteligentă pentru a trăi ca un om mai mare, pentru a creste la comandă :)) dar nu...imaginea de licean a tot fost "pătată" de filme/cărți/sloganuri care mi-au trecut prin fața ochilor, care mi-au ajuns la urechi. Este ciudat să vezi că viața nu e tocmai ca o carte. Şocant câteodată :) Am visat mult prin cărți.
Mulțumesc pentru cuvintele de încurajare, m-am bucurat că se gândește cineva să îmi spună o vorbă bună. Succes în toate şi o lună frumoasă! 😄