Optimism

Am fost plăcut surprinsă când, după olimpiada pe școală/locală la mate, domnu profesor a întrebat un băiat ce a făcut, întrucât nu s-a calificat mai departe. Băiatul, foarte bine-dispus, a răspuns zâmbind:
-Ăăm, mda, a fost oo experiență foarte frumoasă!
-Aa, tu ai fost acolo pentru experiență!, i-a întors domnu zâmbetul.
-Da..ştiți, tot răul spre bine.

Eii, aici voiam să ajung. M-a atins atât de tare ce a zis, încât as spune că m-a lovit, dacă aș fi sigură că nu las loc de interpretări. A fost unul din acele momente în care ți se deschid ochii, în care înțelegi ceva ce știai de când aveai 5-6 ani...sunt mirată de mine însămi: oare câte nu înțeleg, de fapt?! Îmi este teamă să aflu dacă nu pot găsi și o rezolvare.

Am mai auzit o vorbă: "în orice rău e şi un bine". Ei, da, azi am terminat de citit o carte pentru şcoală, anume "Oraşe de hârtie". Am citit-o pe nerăsuflate, mi-am dorit tare mult să ajung la final - dezgustătoare pentru mine. Am citit fără oprire 220 de pagini, doar-doar să termin odată cu ea. O carte tipic adolescentilor din zilele noastre. Nu sunt de acord cu multe ideologii, cu multe persective ale personajelor.

Totuși, păstrând obiceiul cu care am făcut cunoștință în  octombrie, trebuie să scot ceva bun la lumină din această creație...... Margo devenise o obsesie pentru personajul-narator..si nu numai. Toți o priveau ca pe o tipă frumoasă, dar exagerat de ciudată, misterioasă, puțin sărită de pe fix ( într-un fel drăguț), plină de surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Şi, pe parcursul cărții, se decodează mesajul transmis de tot jocul vieții lui Margo: Margo era o fată, era un om, ca toți ceilalți, nu era aşa puternică pe cât părea, nu era o ciudată neobosită...era o fată!

Bine ar fi să înțeleagă toată lumea că toți suntem oameni, că nimeni nu este mai mult de atât...am vrea să fim complicați, ne complicam singuri existența, când totul este atât de simplu...de ce? Nici nu cred că se stie exact. Îmi pare rău că un mesaj atât de puternic a fost ambalat într-o povestire deseori dezgustătoare...rar vorbesc aşa despre cărți, dar sunt dezamăgită. Bine, acum fiecare o poate valorifica altfel.

Ah!, da. Am descoperit în carte (bine...nu numai aici) că, oricât de psihologi am fi...nu putem cunoaște cu adevărat pe cineva. Trist. Mulți cred cu tărie în studiile lor. De ce este omul atât de sigur pe el?...

Așadar...nu vă recomand cartea :) Dar, dacă vreodată suferiti, țineți minte că:
1.se putea si mai rău
2.tot răul spre bine ;)
3.toate sunt cu voia lui Dumnezeu,Care nu poate face decât bine.