H-Ug

Înainte de toate...Primul 10 la engleză la lucrare 

Am avut o activitate la festivitati..doi frati voluntari greci si un african ce a studiat in Grecia ne-au prezentat proiectul lor H-Ug (Help Uganda, iar prescurtarea este foarte reprezentativă) printr-un filmuleț. Ei ne-au vorbit în engleză (si am înțeles ), iar clip-ul era în greacă si subtitrare în română. Proiectul a fost susținut de un preot ortodox de origine africană, din câte am înțeles.

Fata povestea emoționată: "Copiii erau încântați că vedeau oameni albi, ne frecau pe mână, crezând că poate va dispărea culoarea albă de pe noi".

Ce mi s-a părut  important de reținut? Ce mi-a plăcut? Acele popoare nu au bani pentru a merge la scoala. Si noi nu stim cum să facem să scăpăm de ore. Acei copii s-au bucurat când au primit de la "muzungu" (asa îi numesc ei pe albi) niste creioane pe care unii dintre noi le rupem la nervi,pe care le privim cu indiferență. Acei copii s-au bucurat pentru un banal creion, iar noi...care avem atâtea?? Ne plângem mereu!  Grecoaica a zis la un moment dat în filmuleț că, datorită sărăciei, acesti copii au învățat să valorifice bunurile, să le aprecieze cum trebuie si să se bucure de ceea ce au. Iar noi? Ce facem noi?? Mai nimic. (bine...sunt excepții multe. Eu aşa m-am simțit...normal că nu toți sunt nemulțumiți ca mine. si să nu fie!!)

A zis africanul: "Să zicem că o familie are 5 copii. 3 se duc să muncească împreună cu părinții, iar cu banii primiți îi duc pe ceilalți 2 la scoala". Voi realizați? Acesti oameni muncesc pentru scoala. Acesti copii trebuie sa muncească pentru frații lor. Îi respect...înseamnă că sunt generoși. În familiile de albi...cred că s-ar privi cu ciudă copiii între ei: el merge la scoala, eu nu (asta în cazul în care, să presupunem, familia ar avea mai mult de 2 copii pentru a avea pe cine să trimită la scoala si pe cine să ia la muncă).

La final, toți cei din sală am fost rugați să scrim pe o hartiuță un mesaj pt copiii de acolo si să dam un creion sau un pix (dacă vrem), lucruri care vor fi duse de cei doi frați acolo când se vor duce din nou. De asemnea, am primit si câte o carte poștală din partea voluntarilor...

Dumnezeu e drept. Nu dă nimănui mai mult decât poate duce. Si răsplata va fi pe măsură... Poate ne(mi)-ar trebui o lecție pentru a învăța să apreciem ceea ce avem deja aşa cum trebuie, să fim recunoscători, multumitori!  Aceasta prezentare a proeictului chiar ar putea fi inclusă în lista activităților pentru săptămâna "Să știi mai multe,  să fii mai bun!". 😊