Categorii

sâmbătă, 15 aprilie 2017

Talcuire la Evanghelia cea de la Ioan - Sf. Teofilact


25. Iar Simon-Petru stătea şi se încălzea. Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu sunt.
26. Una din slugile arhiereului, care era rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: Nu te-am văzut eu pe tine, în grădină, cu El?
27. Şi iarăşi s-a lepădat Petru şi îndată a cântat cocoşul. 

(Ioan, 18)

„Iar Petru, cel ce foarte cu fierințeală iubea, de atâta întunecare la minte era ținut, cat si ducand ei pe Invatatorul , el nici nu se misca, ci inca se incalzeste. Deci iarasi intrebat fiind, se leapada. Si nu nuai a doua oara, ci si a treia oara. 

Dar pentru ce evanghelistii toti impreuna pentru Petru au scris? Nu pe cel impreuna cu ei ucenic graindu-l de rau, ci pe noi invatandu-ne, cata rautate este a nu lasa toate la Dumnezeu, ci in noi insine a ne nadajdui.

Si se cuvinte a ne minuna de iubirea de oameni a Stapanului, ca si legat fiind, si ducandu-se de ei, nu S-a lasat a purta de grija de ucenic, ci intorcandu-se, a cautat spre Petru, precum alt evanghelist zice (Luca 22, 61), si prin cautatura i-a imputat lui slavirea, si spre pocainta si lacrimi l-a desteptat.

Dar ceea ce atunci Petru a patimit, si acum este cu putinta a vedea pe multi din noi patimind, ca se leaga cuvantul lui Dumnezeu cel din noi, si oarecum se face rob, sau de necaz, sau de dezmierdare robindu-se; ca despre amandoua partile ne legam, si ne ducem : sau de dezmierdarile lumii, sau de necazuri, uitand pe Dumnezeu, si se osandeste cuvantul, si biruieste necuvantarea, si sluga da palma Stapanului, ca acest fel de lucru este scularea asupră a patimilor, iar mintea noastra, ca un Petru oarecarele de multe ori graieste cu indrazneala, ca nu se va lepada de cuvant, pentru aceasta si sta si se incalzeste. Sta ca ceia ce nu se pleaca nici se smereste, ci intru indrazneala sta tot asa si ramane; iar a se incalzi se zice, fiindca din fierbinteala si mandrie boleste cu semetia. Si o vadeste pe ea o slujnica, adica o dezmierdare oarecare mica si inversunatoare si indata se leapada de cuvant, si necuvantarii se supune. Inca si de vreo ispita mahnicioasa se vadeste, precum si Petru de sluga, si asa slabiciunea ei se arata. Ci sa ne rugam, ca sa caute spre noi Iisus, Cuvantul lui Dumnezeu, si spre pocainta si lacrimi sa ne ridice, iesind noi afara din curtea Arhiereului (Ioan 18, 24) care rastigneste pe Domnul, si este Stapanitor lumii. Caci cand din lume, care este curtea stapanitorului lumii vom iesi, atncea dar spre pocainta adevarata, ne vom ridica, precum si Pavel zice: „Sa iesim la Dansul afara de tabara, adica de lume, ocara lui purtand” (Evr. 13, 13).

(Sfântul Teofilact - Comentar la Evanghelia de la Ioan)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu ai idee cât mă bucură să citesc impresiile cititorilor mei ❤