Citind...

Acum că a venit vacanța intersemestrială și olimpiada se apropie, mi-am făcut timp și pentru a citi și teorie literară. Am început cu o carte foarte frumoasă,și anume "Șase plimbări prin pădurea narativă", de Umberto Eco. M-a uimit vasta cultură  a scriitorului, am găsit informații care se încadrează foarte frumos la categoria "Știați că...?" (exemple: că un om a "demonstrat" că Napoleon a fost doar un mit solar sau că povestea Scufiței Roșii a avut o interpretare alchimistă). Însăși structura materialului mi-a câștigat simpatia, fiindu-mi foarte drag să spun în dreapta și în stanga că "tocmai am făcut o plimbare prin padurea narativă", iar curiozitatea mi-a fost întreținută pe tot parcursul celor 6 plimbări. O singură dificultate mai "serioasă" am avut: ultimele aproximativ  15 pagini. Le-am citit seara și prezentau ceva istoric, iar mie mi se închid toate "sertărașele" înțelegerii când aud acest cuvânt, crezând că, dacă nu cunosc fiecare aspect al ei, ceva nu se va lega. Dar am făcut primul pas spre a-mi schimba atitudinea:am conștientizat problema. 🙂

Nu l-aș fi cunoscut pe Gerard Genette în a noua dacă nu ar fi fost parafrazat în diferite materiale. Acum câteva zile, după ce mi-am încheiat ultima plimbare la care m-a invitat Umberto Eco, am zis să fac cunoștință cu scrierile lui Gerard Genette,printr-o carte intitulată simplu "figuri". Am citit numai două capitole, care cred că vor fi ultimele - cel puțin până la vară, deși nu vreau să îmi obosesc mintea (cât de cât sănătoasă, zic) cu exprimarea încâlcită a lui Genette. Îmi este foarte greu să înțeleg ce vrea să spună. Ultimul capitol pe care l-am citit se intitulează "Vârtej încremenit"... Multe fragmente din carte sunt cel puțin la fel de abstracte precum acest titlu. Dar, recunosc, mi s-au părut interesante unele idei, cum ar fi această schemă ce arată opozițiile multiple prin care se creează legături.

De când am citit (din) aceste două cărți, mi-am readus aminte cât de mult îi compătimesc pe unii critici / scriitori. Mi se pare că spun multe nonsensuri, dintr-o mândrie ciudată. Cred că și "pasiunile" trebuie să fie moderate, să nu se facă "idoli" din ele. Cred că este foarte dureros pentru cei din afara Bisericii să trăiască o viață întreagă, încercând să îi găsească un sens lumesc, pământesc.