Martie...

După o iarnă târzie, ba mai mult, leneșă, a ieșit și mult așteptatul soare. Se aude atât de des în texte sau compuneri că "soarele strălucește",încât nici nu ne mai gândim că este adevărat, că ne bucurăm de el ca de un rege binevoitor, al cărui zâmbet se molipsește. 

Cu toată bucuria aceasta pe care o am pe vreme frumoasă, nu pot spune că zăpezile acestea datorită (DATORITĂ, nu din cauza, căci ar însemna că ar fi fost rău 😉)  cărora ne-au închis școlile nu mi-au plăcut. Un prim motiv tocmai l-am spus. Un altul ar fi ieșirea prin parc la săniuș:nu am mai făcut asta de ceva ierni. De două ori în 2018 m-am dat cu săniuța: la Straja, când am fost în tabăra de Anul Nou cu ASCOR. De fiecare dată mi-a plăcut mult de tot,deși tare îmi era teamă că aveam să cad. :) 

Nu am ieșit minunat, dar să spunem că este o fotografie cât de cât reprezentativă - mijloc de martie 2018. Ar fi nevoie și de câteva scuze din partea fulgilor jucăuși care voiau să apară și ei în cadru, dar le prezint eu în locul lor - sper să îi mai întâlnesc în decembrie și, de ce nu, chiar și la sfârșitul lui noiembrie. 

Până atunci, sper să mă bcuur cât mai mult de vreme frumoasă și caldă. Multe zâmbete vă doresc!