Secvente din trecut derulate azi

În vacanța de iarnă am stimulat gustul colectiv pentru filme. Nu am mai avut la fel de usor senzația puternică de empatie, cum mi se întâmpla mai demult. Conștientizarea oarecum involuntară pe parcursul filmelor că personajele sunt fictive, că oamenii aceia nu sunt sinceri scădea intensitatea trăirilor. Așa se întâmplă când ai colegi care fac teatru și ești mai aproape de actor decât de personaj. Însă sambata si duminica am vazut doua filme care mi-au placut mult.
❧The Young Victoria

Nu cred ca mai dureaza mult sa fie raspunsul la intrebarea "ce film iti merge la suflet?". Desigur, mai sunt cateva clasice pe care le recomand tuturor, insa acesta mi-a  vorbit intr-un mod putin diferit. Romantic si istoric totodata, m-am bucurat, in sfarsit, ca pot avea incredere in ceea ce se deruleaza pe ecran. Foarte frumos regizat, decorurile bine alese, rochiile acelea care imi smulg si un oftat la fiecare gand indreptat catre ele, intreaga  atmosfera de epoca... Nu am un ochi critic exersat si nici nu am pretentia: chiar daca un expert ar avea de facut unele obiectii, tot as spune cu tarie ca realizarea este de laudat. Mi-a starnit interesul pentru istorie (care nu e punctul meu forte). Cand voi mai da pe la biblioteca si vor urma zile linistite, voi lua o carte despre regina Victoriei.

Dar ceea ce m-a sensibilizat peste masura a fost relatia Victoriei cu Albert. Nu spun ca replicile au fost extrase mot-a-mot din realitate, insa faptul ca regina a purtat negru pentru tot restul vietii de la moartea sotului (timp de 40 de ani!) este indeajuns de graitor pentru a nu mai adauga eu cat de mult se iubeau. Si, ca sa nu intru mai mult in istorie decat o face filmul, amintesc numai cele doua bune motive pentru care Albert si-ar fi dat viata pentru aleasa inimii:
"In primul rand, eu pot fi inlocuit, in timp ce tu nu. In al doilea, esti singura sotie pe care o am sau o voi avea vreodata. Esti intreaga mea existenta. Si te voi iubi pana la ultima suflare."
Atata daruire. Atata afectiune. Iata, deci, se poate!

❧Belle

Tot istoric filmul, dar mai putin sentimental. Este prezentat cazul Zong, primul pas spre eliberarea negrilor de sub sclavie. Mi-a placut si dramul de romantism, si anume ca personajele (principale) au fost ferite de casatorii nefondate pe dragoste. Mult am fost miscata si cand au aratat in final tabloul faimoasei (sau nu - eu, de pilda, nu auzisem de ea) Dido Elizabeth Belle. Frumusetea filmului a dat-o caracterul istoric: ceva real si fericit!

Istorie si romantism. Noi curiozitati. Noi pasiuni,