Dezamăgiri...

Pe mesaje (dupa cum ne-a sugerat parintele sa procedam), cu o zi inainte:
-Părinte, când ne putem spovedi și noi?
-Mâine, la 11.

A doua zi, intrăm în biserică la 11 fără un sfert : părintele tocmai termina molitfa. Așteptăm vreo 15-20 min, până a terminat de spovedit părintele pe cei care erau de dinainte. Apoi iese:
-Nu mai fac molitfa din nou, trebuia să veniți mai devreme. Mâine dimineață, dacă vreți.
Credeam că nu trebuie să am cancer sau să fiu medic pentru a fi spovedită sau măcar tratată cu respect.

In astfel de momente, simt o mare durere că nu am deprinderea vitală de a spune oamenilor pe loc când fac ceva în neregulă.Si sufăr că văd cu ochii mei că există motive pentru care imaginea preotului în ochii poporului este atât de alterată în ultima vreme.

Preoții sunt oameni, nu uitați asta! Ca oameni, greșesc. Dar, tot ca oameni, ar trebui să arate respect tuturor...