Nu știu pentru ce perioadă din an vin în vizită țânțarii pe la voi, dar știu că în camera mea se simt... ca la ei acasă, din vară până în zilele noastre. Am întâlniri deopotrivă diurne și nocturne cu ei. La început, mă alarmam - ce de orice oaspete neinvitat-, însă, cu timpul, am început să îi ignor. Seara devin cel mai greu de suportat: când să mă cuprindă somnul, fie aud un fin, dar teribil de iritant zzzzzzzzz, fie simt mâncărimi deranjante pe degete, pe antebrațe, pe picioare, pe față... De mult timp formam uneori întruniri ad-hoc pentru a extermina țânțarii din cameră, însă doar de câteva săptămâni sunt, personal, într-un continuu război cu ei.
Există țânțari cuminți și țânțari obraznici. Țânțarii cuminți înțeleg să te lase în pace măcar până adormi. Se dau la o parte când le faci semn ca apucatul cu mâna. Își cunosc limitele. Dar există țânțari de-a dreptul tupeiști. Țânțari care se bagă exact sub nasul tău. Care se pun în fața ecranului telefonului, trăgând nerușinați cu ochiul în conversațiile tale intime, atât de protejate, de altfel, prin politica de confidențialitate. Țânțari care, în loc să te lase când îi respingi, revin în câteva secunde cu forțe proaspete, hotărâți să încalce la intimidare hotarul.
Un astfel de țânțar obraznic mi-a pus capat răbdării. M-a pișcat tocmai de buză. Aici stă dovada:
De atunci, nu mai iert niciun bâzâit. Îmi pare rău când știu că îi așteaptă papucul, dar nu am altă opțiune: au intrat unde nu ai voie. Dacă ar fi în altă parte a casei, i-aș ierta, căci sunt, totuși, un dușman de treabă: într-o seară, puteam lăsa un țânțar să degere în frigider, dar l-am eliberat. Altfel, nu am de ales. Și eu sufăr: pe lângă mâncărimi/ sunete enervante, lumina pe care o aprind ca să găsesc inculpații îmi fură dramul de somn cu care am rămas.
Există seri cu capturi mai mult sau mai puțin consistente (am ajuns, în toamna asta, și la cifra 6!). Sunt tare curioasă: de unde tot vin?
Tocmai reciteam postare pentru a retușa greșelile strecurate, când... un alt musafir nepoftit. Al treilea din seara (sau noaptea?) asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ai idee cât mă bucură să citesc impresiile cititorilor mei ❤