Copilul invata cel mai repede sa se roage cand priveste la parinti, frati, surori si bunici care se roaga. Anastasiei am incercat sa ii amintim sa spuna rugaciunea inainte de mese, spunandu-o cu voce tare, incat sa o auda si ea, i-am zis, insotind vorba cu fapta, sa se inchine la rugaciuni si sa tina manutele impreunate. Mami o mai povatuieste sa se roage si pentru a primi ajutor (de ex., cand verisoara noastra, de varsta apropiata cu Anastasia, a racit, mami a invatat-o sa zica: "Doamne, ajut-o pe verisoara mea sa se faca bine"; astazi, cand ne intorceam de la manastirea Tismana, a zis: "Doamne, ajuta-ne sa ajungem cu bine acasa" - la plecarea de acasa, facusem cu ea o scurta rugaciune pentru calatorie).
Copilul uneori tinde sa se impotriveasca, dar adultul nu trebuie sa se cramponeze (caci asta l-ar intarata si mai mult pe copil, care ar dezvolta o aversiune fata de invatatura primita), ci sa faca mai departe ceea ce doreste sa il invete pe copil, care cu siguranta va inmagazina ceea ce vede si va prelua, constient sau nu, modelul.
Duminica, la Tatal nostru am surprins-o asa:
Persoana din genunchi de langa ea este, desigur, mama.
O să mai fac o postare scurtă prin care să susțin cât de mare/ eficientă este puterea exemplului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ai idee cât mă bucură să citesc impresiile cititorilor mei ❤